Trecerea în nefiinţă a Împăratului Iulian al romilor și înscăunarea fiului, noul Împărat Iulian, m-au provocat să redeschid un subiect sensibil cu privire la viitorul ţării.
România va dăinui şi în secolele următoare ca formă statală europeană importantă, dar, mai mult ca sigur, nu în actuala formă de aşa-numit stat unitar naţional. Încă din zilele noastre, vrem-nu vrem, ca urmare a globalizării favorizate de tehnologie, migraţia locuitorilor Terrei este în plin avânt, ceea ce, treptat, în decursul timpului, va schimba fundamental componenţa actuală a popoarelor europene şi din alte zone geografice atractive. S.U.A. este o democraţie care reprezintă deja o cu totul altă lume faţă de Europa, constituindu- se într-un exemplu primar despre cum va arăta lumea viitoare a Pământului. În decurs de aproape un secol, statutul de stat naţional unitar al României se va schimba, având în vedere modificările demografice inerente, care au loc şi pe care noi - dar mai ales autorităţile - le neglijăm cu bună ştiinţă, lăsând în mod pervers problema, ca „grea moştenire”, în sarcina celor care ne vor urma. Pe scurt, mă refer la rata înaltă de natalitate a etniei rome, în raport cu slaba rată de natalitate a românilor. Conform unor studii neoficiale, dacă părţile nominalizate îşi păstrează actualele rate de natalitate, în ceva mai mult de jumătate de secol etnia romă (ţiganii) ar putea deveni dominantă în România. Este vorba de o etnie aflată încă fizic şi mental în faza de tradiţionalism feudal, cu o majoritate analfabetă sau foarte putin alfabetizată, trăind sub nivelul oficial de sărăcie, fiind asistată social. În contrast cu o parte extrem de bogată din diverse expediente, multe la limita legii, mai mult sau mai putin cunoscute şi slab fiscalizată. Destui dintre etnicii romi s-au ridicat printr-o educaţie superioară sau prin talente artistice şi s-au integrat total societăţii, făcându- i cinste ţării, însă puţini dintre aceştia vor să mai pomenească apartenenţa la etnia din care provin.
Până acum, o bună parte din banii destinaţi pentru dezvoltare în cadrul etniei au fost deturnaţi ilegal de către personaje influente din sânul acesteia. Cât timp nu se vor găsi căi legale pentru a-i determina pe romi să înţeleagă că fără EDUCAŢIE, copiii lor nu au nicio şansă să depăşească condiţia mizerabilă în care se zbat părinţii lor în prezent, nu se va petrece nicio schimbare în viaţa acestora ori între ei şi restul societăţii. Primordială ar trebui să fie schimbarea lină a mentalităţii lor, prin renunţarea treptată la aspectele feudale ale tradiţiilor care le guvernează viaţa şi integrarea fermă în societate, pentru a se simţi cetăţeni demni ai ţării. Toate acestea necesită măsuri serioase de redresare, venite din partea factorilor decizionali ai Puterii şi legiferate în Parlament. Fără îndeplinirea, numai prin voinţă politică, a unor astfel de condiţii stricte - legalobligatorii - viitorul României ne ridică unele nedumeriri majore.
Recomandările noastre
