Opinii EVZ
Un Dodon rătăcit în palatul prezidențial de la Chișinău: Excese, turbulențe, anti-românism, dinamitarea propriului stat și amenințarea cu acțiuni paramilitare violente | PULSUL PLANETEI
Am fost în această săptămână la Chișinău. Numai bine s-a terminat suita nesfârșită de sărbători pe stil vechi și pe stil nou, un adevărat Ramadan creștin ortodox care începe cu Crăciunul românesc și Occidental la 24/25 decembrie și se termină hăt după Sfântul Ion pe stil vechi, la 20 ianuarie.
Trebuia să văd trezirea la realitate după ce Crăciunul a înregistrat alegerea lui Vladimir Plahotniuc ca președinte al PDM și a continuat cu hiperactivismul vocal și voluntarismul mediatic al noului președinte ales Igor Dodon, coafat cu vizita la Moscova și propriile sale acțiuni de afirmare a supremației neconstituționale.
Igor Dodon a dovedit că poate pune nervii cetățenilor Republicii Moldova pe bigudiuri - și e vorba despre o societate patriarhală, molcomă și liniștită, neobișnuită cu scandalurile după ce campania electorală s-a încheiat. Or această supraexpunere mediatică, mai ales cu episodul Moscova în care Dodon a vorbit ce îi tună lui, în nici un caz reprezentarea statului Republica Moldova, potrivit punctajelor date de MAE și Guvern respectiv majoritate, a început să plictisească prin repetiție și stridență și să irite prin vocalize și fuga după imagine și știri. Astfel că, după ce a făcut cea mai proastă presă națională și internațională după vizita la Moscova a unui Președinte al Republicii Moldova, de unde s-a întors doar cu depășirea ca verb și vocalize a gazdei Vladimir Putin – profund jenat de oaspetele său - Igor Dodon s-a afirmat ca un adevărat Jirinovski al Republicii Moldova, un Rogozin de pe Bîc, ale cărui idei originale nu se mai înțeleg din cacofonia creată, multitudinea și anarhismul lor.
În dorința de vizibilitate și de a-și demonstra puterea mult dincolo de granițele Constituției, Igor Dodon se afirmă ca un rătăcit în palatul prezidențial de la Chișinău prin suma de excese, turbulențe, anti- românism, acțiuni de dinamitare a propriului stat. În plus se afirmă ca un campion al forțărilor relațiilor constituționale prin recursul la amenințarea cu acțiuni violente ale propriilor trupe de partid și cele ale prietenilor de stânga sub zicerea nervoasă “Nu vă jucați cu răbdarea poporului”.
Nemulțumit de spațiul de atribuții rezervat de către actuala Constituție, Dodon nu știe cum să o distrugă, să o schimbe și să-și facă loc egoului imens de aici, de la Chișnău până la Moscova. Până să schimbe însă Constituția Republicii Moldova, până să facă referendum, până să dizolve Parlamentul cum își dorește, până să mătrășească toți românii din Republica Moldova și vreo jumătate din populația care nu l-a votat, până să scoată unionismul în afara legii și să revoce drepturile omului în stânga Prutului, ar trebui, în calitatea sa de Președinte la Chișinău să respecte Constituția. Pe cea în vigoare, firește, pe cea după care a fost ales și în baza căreia a fost votat și pe care a jurat. Și instituțiile statului, dacă Republica Moldova se vrea stat serios, ar trebui să-l aducă la rațiune, în limitele mandatului, cu riscul de a recurge și la demiterea sa din funcție, dacă e cazul.
În ceea ce privește inițiativele, ele merg de la schimbarea istoriei(deși nu are atribuții în materie de programă de învățământ) la nerecunoașterea declarației de independență, a deciziilor Curții Constituționale și la porniri de convocare a unui referendum pentru schimbarea atribuțiilor Președintelui, cu scopul de a dizolva Parlamentul. Rezultatul e însă faptul că Igor Dodon a intrat în folclorul glumelor urbane, ba chiar a unui mișto gros, mai aproape de bulevardierul bonjurist bucureștean decât de molcomul locuitor de Chișinău, uitat în semănătorism bucolic de început de secol XX.
Mai grav, supraexpunerea, abordare temelor multiple, nepregătirea ieșirilor publice, reluarea promisiunilor de campanie inaplicabile în realitatea curentă a atribuțiilor unui președinte strict reprezentativ, îl face să greșească major și să se irosească. Astfel, chiar și la nivelul ultimei inițiative de schimbare a Constituției, nici aceasta dacă se consumă nu i se aplică lui, ci doar viitorului Președinte al Republicii Moldova. O eroare de student de anul I unde neretroactivitatea legii civile, administrative și constituționale e uitată. În rest, diatribele antiromânești au un singur motiv, încercarea de izolare a Republicii Moldova de România și de UE. Și Igor Dodon se pregătește de vizita la Bruxelles, unde cine știe ce grozavii va mai afirma.
Recomandările noastre
