În Decizia Curții Supreme a SUA din 1857 în cazul Dred Scott versus Sandford, prin Președintele Curții Supreme de atunci, Roger B. Taney, se motiva că sclavii sunt „atât de inferiori încât nu au drepturi pe care albii să fie obligați să le respecte”. Da, exact așa motiva instanța supremă a celui ce avea să devină cel mai democratic stat din lume.
Excesele antiaboliționiste au mers până într-acolo încât, încă din anii 1830, conducerea Poștei Federale a refuzat să mai transporte pamflete aboliționiste către statele din Sud, iar profesorii care proveneau din Nord și care erau suspectați de opinii aboliționiste erau expulzați din Sud, în timp ce literatura aboliționistă era interzisă complet în america sudică.
Lincoln a fost cel care a luptat pentru abolirea sclaviei, prin adoptarea Amendamentului 13 de către Congres. Se zvonea discret că acesta a avut un interes direct la adoptarea amendamentului, deoarece fiul său alesese să plece la războiul de Secesiune, iar soția sa îl presa să ia măsuri pentru ca acesta să se termine cât mai repede, pentru a salva viața fiului lor … un fel de conflict de interese în viziunea unui Lazăr.
Războiul dintre Sud și Nord s-a soldat cu cel mai mare număr de morți, aproximativ 1.030.000, număr mai mare decât toate celelalte războaie la un loc, în care SUA au fost implicate ulterior. Au fost eliberați aproximativ 4 milioane de sclavi în urma adoptării Amendamentului 13, în decembrie 1865.
„Republicanul” Lincoln a creat, așadar, premisele ca „democratul” Obama să poată deveni președinte al SUA, căci la acea dată Partidul Democrat s-a opus cu vehemență abolirii sclaviei, de drepturi electorale pentru indivizii de culoare nici nu putea fi vorba. Votul pe acel amendament s-a adoptat și prin ademenirea unei părți a democraților, care au fost cumpărați cu funcții prin negocieri dure de către republicani. Prin mituire, da, a reușit să treacă abolirea sclaviei la diferență de un vot, decizia fiind vehement contestată de cea mai mare parte a populației considerată „civilizată” la acea dată.
Așadar, corupția, interesul personal și presiunile unei soții și mame disperate au contribuit decisiv la adoptarea Amendamentului 13 în SUA și au deschis astfel drumul spre egalitate între rase și între sexe, ajungându-se în zilele noastre ca, paradoxal, Obama să devină chiar favoritul Deep State. Așa s-a scris istoria libertăților americane, care acum este elogiată la scară mondială. În România, o majoritate parlamentară este aleasă pentru a elibera un popor de sub sclavia forțelor oculte, ce și-au construit dominația pe scheletul unor aleși supuși lor, în ciuda discursurilor sforăitoare anticorupție și a manipulărilor grosolane. Și, odată instalată, încearcă să adopte o amărâtă de Ordonanță 13… fatidica cifră 13 trebuia să îi fie de bun augur. Era oricum un act aproape fără efect, o picătură în marea de nedreptăți ce se perpetuează parcă la infinit în scopul supunerii la umilințe a unei nații. La prima manifestare publică de împotrivire aleșii au cedat, deschizând șirul vastelor și penibilelor proteste împotriva a orice, activități devenite foarte profitabile pentru unii dintre protestatari.
Cam aceasta este anvergura celor două națiuni: un popor american în care mor peste 1 milion de indivizi pentru libertatea altora și unul românesc, care la primul semn de protest își retrage aleșii în gaura de șobolani de unde pândesc hulpav cașcavalul, călcând prudent, să nu cadă ei personal în cursă. De aceea poporul american a reușit să rămână ceea ce este azi în lume și a reușit să aleagă un Trump… pentru că America a reușit să supraviețuiască liberă, cu orice preț, în ciuda opiniilor tuturor „sofisticaților” de pe planetă, ale „onoratelor curți” sau ale „democraților” profund revoltați.
Când vom reuși oare să facem din România o țară Puternică și Liberă … din nou?
Recomandările noastre
