Istoria secreta
FANTOMELE Revoluției. Dan Deșliu, proletcultistul dizident care a crezut în comunism
Poetul proltetcultist Dan Deșliu s-a născut în 1927, la București și a murit în septembrie 1992. Membru PCR, Deșliu a fost ales sau, mai degrabă, numit, deputat în Marea Adunare Națională, loc în care a fost stipendiat între 1952 și 1957. Tot el a fost, alături de Eugen Frunză, coautor al imnului de stat al României, dintre 1953 și 1977: „Te slăvim Românie!”. Imn care conținea și versurile: „Înfrățitfi-va veșnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator”
Nefiind lipsit de talent literar, a debutat în 1945, în revista „Lumea condusă de George Călinescu. Publică primul său volum în 1949, „Goarnele inimii”, în perioada de instaurare a comunismului în noua Republică Populară Română. Cu acest volum și cu odele publicate în presa acelor vremuri, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai realismului socialist, denumit proletcultism. A fost, alături de Mihai Beniuc, poate cel mai de succes poet proletcultist al acelor timpuri. Este autorul baladelor „Lazăr de la Rusca” și „Minerii din Maramureș”, ce proslăveau „martirii comuniști și munca eroică a clasei muncitoare”. Unele din poeziile sale, predate, culmea, în școală și după ce el a declarat public că nu e de acord cu politica lui Nicolae Ceaușescu, conține următoarele versuri antologice: „Clipă, stai! Oprește-ți zborul!/ Se prăvale compresorul!”. Balada compresorului Poezia, numită iniţial „Balada com p r e sorului” şi devenită ulterior „Mi ne rii din Maramureş”, începe prin tr-o pas tişă după poetul romantic francez Alphonse de Lamartine: „O temps, suspends ton vol! / Il va chuter le compresseur!” (n. r. – „O timp, suspendă-ţi zborul!/ Se prăvale compresorul!”). Contrastul dintre profunzimea primului vers, dintre încărcătura sa culturală de cea mai bună calitate şi ceea ce introduce versul al doilea, a stârnit în epocă ilaritate grijuliu cenzurată în rândurile intelectualilor. Ulterior, poezia sa a evoluat spre neomodernism. În anii ’80, după ce și-a dat demisia din PCR, atitudinea lui s-a radicalizat, ajungând în ultimii doi ani dizident pe față al regimului comunist. Totul a culminat când a trimis, în 1989, un text împotriva lui Ceaușescu căte Radio Europa Liberă. Dan Deșliu l-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu că se comportă de parcă ar fi „proprietarul României”. Deși se manifestase ca anti-ceaușist el nu a fost condamnat și nici persecutat în vreun fel de Securitate.
„Am fost vinovat pentru că am crezut”
În decembrie 1989 a devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Schimbarea sa de atitutudine a fost privită cu suspiciune. Era greu de crezut că un om care susţinuse câteva decenii prin scris comunismul a ajuns să îl critice. Georgeta Dimisianu îşi aminteşte că la o masă rotundă literară, din anii ‚90, Deşliu, prezent, a fost întrebat de o doamnă: „Domnule Deşliu, când aţi fost cel adevărat, atunci sau acum?”. Răspunsul lui Deşliu a fost, potrivit doamnei Dimisianu, unul „extraordinar”: „Doamnă eu am fost mai vinovat decât toţi, pentru că eu am crezut”. Fostul poet proletcultist, convertit în dizident anti-comunist, a murit înecat în septembrie 1992, în timp ce înota în mare în stațiunea Neptun, unde se afla în vacanță la Casa de Odihnă a Uniunii Scriitorilor.
Recomandările noastre
