La Apșeronsk, Ținutul Krasnodar (Caucaz), a avut loc inaugurarea celui de-al doilea Cimitirului Militar Românesc din Federația Rusă.

La o lună după ce am lansat volumul „Cruciada Diviziei de Cremene. Cu tricolorul în Caucaz: viața și memoriile generalului Ioan Dumitrache, Cavaler al „Crucii de Fier”, Vasile Soare, ambasadorul României în Federația Rusă m-a invitat la inaugurarea Cimitirului Militarilor Români din Apșeronsk, Ținutul Krasnodar (Caucaz). Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni. Prin Vasile Soare, Creatorul a lucrat din greu pentru Neamul Românesc.

Este cel de-al doilea cimitir militar românesc înființat și inaugurat de ambasador în Federația Rusă, după cel de la Stalingrad, inaugurat pe 25 octombrie 2015. Am fost și la Stalingrad, tot cu Ion Cristoiu și profesorul Dorel Bușe, dar parcă în Caucaz era altceva.

De la București la Moscova sunt 1.500 de kilometri, de la Moscova la Krasnodar 1.200 km, iar de la Krasnodar la Apșeronsk încă 88 de kilometri. Deci, un total de 3.000 de kilometri. Un drum extrem de obositor. Gândul la bieții ostași români ne-a ținut puternici. Și ei au făcut acest drum în urmă cu aproape 75 de ani, dar nu ca noi cu avionul, ca boierii, ci pe jos. Indiferent de condiții, vară, iarnă, în timp ce asupra lor se trăgea non-stop, iar fiecare metru de pământ parcurs a fost scăldat cu sângele lor. Cum putem să-i uităm? Nici un efort nu e destul!

Cel mai estic punct pe teritoriul sovietic

Drumul lung a fost un bun prilej pentru col (r). prof. univ. dr. Petre Otu, președintele Comisiei Române de Istorie Militară să reamintească participarea românească în Caucaz. Contraofensiva de la Moscova (6 decembrie 1941), a însemnat sfârșitul „războiuluifulger” pentru Germania, singurul instrument prin care putea câștiga războiul. În consecință, conflictul s-a prelungit, iar liderii militari germani au fost obligați să-și restructureze intențiile strategice.

Noua viziune politicostrategică a lui Hitler s-a materializat în „Planul Albastru” („Directiva nr. 41”), semnată la 5 aprilie 1942. Conform acestui document, obiectivul principal îl constituia nimicirea definitivă a forţelor sovietice şi privarea acestora de cele mai importante resurse necesare economiei de război.

Prioritară era acţiunea în sectorul sudic: nimicirea inamicului de pe Don, cucerirea regiunii petrolifere, forţarea Caucazului). Trupele române au acționat pe două direcții strategice: în vestul Caucazului și în centrul Caucazului. În vest pentru acoperirea flancului drept al trupelor germane s-a apelat la Armata 3 română, comandată de generalul de corp de armată Petre Dumitrescu. În perioada 1 august – 24 decembrie 1942, Corpul de cavalerie a pierdut 257 ofiţeri, 118 subofiţeri și 7.098 soldați. În regiunea centrală a Caucazului a acționat Divizia 2 munte, comandată de generalul de brigadă Ion Dumitrache. Marea unitate era compusă din două grupuri de vânători de munte (4 și5) cu câte trei batalioane fiecare. Efectvul era de 404 ofiţeri, 444 subofiţeri şi 14.623 trupă. Divizia 2 munte a fost marea unitate care a ajuns în punctul cel mai estic pe teritoriul sovietic, iar performanţele sale i-au atras denumirea de „divizia de cremene”. Pierderile românești la aceste acțiuni au fost estimate la 48.742 (morți, răniți și dispăruți).

Ion Cristoiu, reținut de FSB

Pe aeroportul din Krasnodar ne-au așteptat ambasadorul Vasile Soare și consilierul său Ilie Șchipor, un excelent istoric și bun amfitrion. Krasnodar este un orășel de 740.000 de locuitori, plin de mall-uri. Capitala cazacilor din Caucaz e în plină dezvoltare. La hotel, ceva probleme. Impetuos cum este, chiar la 70 de ani, maestrul Ion Cristoiu a fugit primul pe aeroportul din Moscova să-și cumpere conexiune net. Cu acestă ocazie a pierdut documentul de migrație pe care îl primești la vamă. La hotel, nici vorbă să-l cazeze fără acesta.

De fapt documentul reprezentă modul de control al autorităților de a verifica străininii. Din disperare de cauză consulul general l-a dus pe Ion Cristoiu la poliția locală. Deși duminică, a apucat să dea o declarație și totul s-a terminat cu bine. Momentul însă a fost unul de relaxare al grupului, care a făcut scenarii multiple. „Cristoiu a fost ridicat de FSB”… Singura care alături de mine a susținut că acesta este o știre și că ar reprezenta un „breaking news” și ar fi un excelent mijloc de propagandă al evenimentului a fost Liliana Ruse de la România Tv. „Am avut noroc că am dat de o grecoaică și mi-a dat un ucaz cu ștampilă. În țări ca Rusia ștampila este autoritatea” avea să-mi dezvăluie Ion Cristoiu din peripețiile sale. Nici eu n-am fost mai prejos.

După 72 de ore de nesomn, la vederea cimitirului emoționat peste măsură, am leșinat. Dacă nu mă ținea ambasadorul Soare cred că-mi spărgeam capul în cădere. De coma diabetică m-a salvat o ambulanță care m-a peticit vreo jumătate de oră.

 

Vasile Soare sau Arta negocierii

Rușii au acceptat cu greu cimitirele străine pe teritoriul lor. Rând pe rând, datorită forței economice dar și diplomatice ale țărilor, lucrurile s-au schimbat. Doar românii au rămas „fasciști”. Germanii nu mai sunt „nemții hitleriști”, italienii, ungurii, slovacii „fasciști”. Au cimitire întreținute minunat, curse speciale. În Rusia, totul a fost posibil datorită unui singur om, Vasile Soare. Cu cîteva minute înainte de a ajunge la cimitirul românesc - ambasadorul ne prelucrase în mod evident - întreaga delegație a trebuit să depună coroane de flori la monumentul sovietic din localitate. Ne așteptau aliniați zeci de autorități, gardă de onoare, trupe paramilitare ale unor tineri îmbrăcați în cazaci. Toți cu ochii bulbucați. Să-i vadă pe români. Să-i vadă pe urmașii acelor imperialiști setoși de sânge, care în urmă cu 75 de ani le ucideau bunicii. E cumplit să înfrunți atâtea priviri grele. Și totuși, rușii ca un popor mare – „suntem fii de învingători și dacă va fi nevoie, poporul ăsta doar cu pâne neagră și va mai ajunge încă o dată la Berlin” – ne-au primit cu generozitate răsăriteană.

Grație acestui gest, dar și talentului diplomatic al ambasadorului Soare, la cimitirul românesc am avut parte de prezența unui general, de depuneri de flori și de doi preoți ortodocși ruși.

 

Primii 88 de ostași reînhumați

Primele demersuri pentru realizarea Cimitirului Militarilor Români căzuți în luptă în Kuban-Caucaz au început în aprilie 2016, când Ambasadorul României la Moscova, Vasile Soare, s-a deplasat în sudul Rusiei unde a efectuat – împreună cu reprezentanții autorităților locale și ai Asociației ruse „Voennîe Memorialî” – o amplă documentare în teren pentru identificarea unui loc adecvat amenajării.

În urma semnării, în august 2018, a contractului economic între Oficiul National pentru Cultul Eroilor (ONCE) și Asociația „Voennîe Memorialî” (F.Rusă), la 24 septembrie 2018, au început lucrările de construcție a cimitirului, care s-au desfășurat în ritm alert, astfel încât să fie încheiate cu o săptămână înainte de inaugurare. Este amplasat între cimitirul german (în dreapta) şi cel slovac (în stânga), toate aceste trei necropole de război fiind situate la cca. 7 km de orașul Apşeronsk, Ţinutul Krasnodar, la 400 m de șoseaua Apşeronsk – Maikop.

În 2003-2016, pe timpul exhumărilor efectuate de către VDK Germania (Societatea germană pentru îngrijirea mormintele de război), au fost identificate – în 7 localități din zonă – şi osemintele a 88 de militari români căzuți – alături de camarazii lor germani – în 1942-1943, în luptele din Kuban.

Rămășițele acestor luptători Români ce s-au sacrificat pentru Țară în bazinul/pe litoralul estic al Mării Negre şi Caucazul de Nord au fost reînhumate, conform tradiției străbune, în cadrul ceremoniei religioase de sfințire a Cimitirului românesc de la Apşeronsk şi de pomenire a morților de război, oficiată de către un sobor de preoți desemnați de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La ceremonia oficială de inaugurare a Cimitirului Militarilor Români de la Apşeronsk au luat parte 30 de oficiali și invitați din România, istorici, jurnalisti, reprezentanti ai societății civile, reprezentanți ai autorităților centrale şi locale ruse, câțiva membri ai comunității românești din sudul Rusiei.