A apărut un nou număr din „Martyria”, revistă de teologie şi spiritualitate ortodoxă de mare eleganţă tematică şi grafică, editată de Arhiepiscopia Râmnicului.
Acest număr al revistei se deschide cu o substanțială meditație datorată Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, intitulată Sfânta Cruce – stâlp al unităţii Bisericii drept-măritoare, din care redăm un citat expresiv ca un aforism: „Prin cele două axe ale sale, orizontală şi verticală, Sfânta Cruce ne arată în mod vizibil că jertfa Mântuitorului Hristos le cuprinde şi le uneşte pe toate în ea, atât pe cele cereşti cu cele pământeşti, pe Dumnezeu cu oamenii, cât şi pe om cu semenii săi, adunându-i în singura realitate din lumea aceasta care transcende lumea (...)”. Meditaţia înaltului ierarh se corelează în chip armonios cu câteva pagini pe aceeaşi temă – Cuvânt la închinarea cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci la începutul postului, aparţinând unuia dintre marii Părinţi ai Bisericii, Sfântul Teodor Studitul. Textul este publicat, se pare, pentru prima oară, în traducerea din limba elină a Mariei Goiană şi revizia profesorului Octavian Gordon.
În acest an, în care s-au împlinit şase veacuri de la trecerea la cele veşnice a marelui voievod creştin Mircea cel Bătrân, este tipărit un studiu al profesorului-academician Răzvan Theodorescu. Părintele ieromonah Antim Motoroga prezintă şi comentează o scrisoare pastorală a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. Este publicată în acest număr şi continuarea remarcabilului dialog purtat cu stareţul Schitului Prodromu, realizat de Părintele Ştefan Zară şi Monahul Gherasim Prodromitul.
În fine, semnalăm o evocare a scriitorului Dan Ciachir intitulată Părintele Anania, din care desprindem: „În 1948 sau ’49, Patriarhul Justinian l-a trimis pe diaconul Bartolomeu Anania, împreună cu un alt călugăr, cu care era prieten, Grigorie Băbuş, să caute pe la mânăstirile din Oltenia nişte maici destoinice care să servească la mesele de la Palat, unde veneau Petru Groza, ba chiar şi Gheorghe Gheorghiu-Dej cu fiicele, ca şi alţi stâlpi ai noii Ocârmuiri, care puteau fi uneori îmbunaţi cu bucate şi băuturi. Justinian le-a dat un şofer şi unul dintre cele două Jeepuri Willys primite cadou prin ’45 de Patriarhul Nicodim de la generalul sovietic Susaikov. Călugării nu ştiau că Securitatea avea acelaşi tip de maşini, folosite la descinderi şi arestări, aşa încât, de cum opreau într-un sat, se stingeau toate lămpile şi ţăranii ieşeau pe ferestre, luând-o la fugă”.
Recomandările noastre
