În cartea „Ochii și urechile poporului”, Generalul Nicolae Pleșiță, fost prim-adjunct al ministrului de Interne (1976-1978) și șef al Serviciului de Informații Externe (1980-1984), povestește despre afecțiunea cuplului Ceaușescu pentru tânărul, pe atunci, Ion Iliescu.

Se pare că soții Ceaușescu îl tratau pe Ionel (Iliescu) ca pe copilul lor, scrie historia.ro

 Când l-ați cunoscut pe Ion Iliescu?

– Era la Tineret pe-atunci. Dar l-am cunoscut mai bine când a fost secretar cu propaganda la Comitetul Central și mi-a făcut o impresie excelentă prin verticalitatea lui. Îi ziceam „Ioane”. Numai Ceaușescu îi spunea „Ionele!”. „Ionele” în sus și „Ionele” în jos.

 

– Atracție sexuală?

– Nu umblați că nu găsiți. Așa au zis și de mine că am trăit cu ea... Tată lui Iliescu a fost ilegalist. Când Ceaușescu era hăituit de Poliție și Siguranță, folosea ca gazdă casa bătrânului Iliescu. De aceea, Ceaușescu era protejat în familia lui Iliescu. Așa s-a făcut legătura mai târziu și Leana știa. Ionel era pentru ei mai mult decât Ceaușescu față de Gheorghiu-Dej, ca atitudine parentală.

 

Îl tratau pe Ionel ca pe copilul lor. Așa se explică și unele promovări ulterioare. Cele mai bune cadre ale noastre din toate domeniile trebuiau să-și facă stagiul la ruși. Era o linie generală, așa cum azi cele mai multe burse se dau pentru America. S-a mutat imperiul!

Mie mi-a plăcut Iliescu pentru că era deștept, domnule! Filosofa de stătea pisica-n coadă! Ne întâlneam cu nevestele și cu Bujor Sion, cu Stoian. Când s-a prăbușit avionul și au murit Bujor Sion cu nevasta, toți au sărit să-i înfieze pe cei șase copii orfani.

 

Mi-era drag de Ion. Și la muieri le plăcea de el că era frumușel. Ne interfera ocazional. Cel mai bine l-am cunoscut când am mers cu Ceaușescu în China, în Vietnam și în Coreea de Nord.

Cultul personalității a mișcat-o adânc pe Leana. „Vezi, Ionele? Ce zici, Ionele? Ia uite!”, îl... pe Iliescu la cap în China, pe unde apuca. De la ceaiul de dimineață până la cină. „Ia uite muncă de educație, Ionele! Ia uite muncă politică! Acum, ești secretar cu probleme ideologice, faci și dregi...” Voia să reedităm la noi ce-a văzut ea în China.

Și Leana și-a adus aminte de primirea grandioasă de la Phenian. Chiar dacă fusese pentru Marele Conducător, au gustat și ei din festin. Acum, Leana voia să facă minirevoluție culturală în România. Și Ionel stătea cu mâinile băgate în buzunare până la coate!

 

„Ai văzut democrație, Ionele?! Ai văzut educație?! Ai văzut democrație, Ionele?! Ai văzut cum trebuie lucrat? Tu trebuie să...!”.

Începuse să dea indicații prețioase încă de la Phenian. Nu mai avea răbdare să ajungă la Mangalia să transplanteze minirevoluția culturală. Erau ei trei în triunghi. Eu stăteam lângă triunghi, în preajma lui Ceaușescu. Se uită Ionel la Leana. Își împinge mâinile mai adânc în buzunare și începe să bâțâie din umăr și din piciorul drept.