Naționalistul Erdogan, care plănuia să reînvie spirirul vechiului Imperiu Otoman și să domine lumea islamică, capotează jalnic.

Un comentariu de Michel Santi în La Tribune.

Prăbușirea economică a Turciei – la fel ca aceea a Imperiului Otoman – era așteptată și previzibilă de multă vreme. Doar că ea a fost întârziată de complezența agențiilor de rating, combinată cu presiunea lobby-urilor financiare europene, adânc implicate în această țară.

Deraierea lirei turce, survenind după o lungă agonie, nu a surprins așadar prea mult.

Astfel, precipitarea evenimentelor, pe 10 august, a sunat pur și simplu sfârșitul „miracolului economic turc”, atât de lăudat de Erdogan și care consta pur și simplu în finanțarea prostească a consumului intern prin împrumuturi externe masive.

Astăzi, conturile publice ale Turciei – mai ales deficitul balanței de plăți care a ajuns la aproape 7% din PIB-ul țării – sunt similare celor din Grecia anului 2012, adică în momentul imploziei sale.

Doar că situația Turciei este mai gravă decât cea a săracei Grecii, deoarece datoriile companiilor turce – totalizând 300 de miliarde de dolari – au fost contractate atunci când dolarul valora 2 lire, în vreme ce astăzi valorează 7 lire.

În timp ce debitorii greci trebuiau să ramburseze datoriile lor în euro, care era și moneda lor, debitorii turci sunt obligați să își asume un serviciu al datoriei agravat cu factorul 3 sau 4, într-o monedă puternic devalorizată.

Altfel spus, zilele sistemului bancar turc sunt numărate dacă creditorii străini nu acceptă să amâne scadențele acestor datorii și să accepte și o pierdere care va face obiectul negocierilor viitoare dacă și când această melodramă se va fi atenuat.

Contrar episodului precedent al atacului asupra lirei turce din 2011, Turcia nu va apela de data aceasta la FMI și la cura de austeritate a acestuia, deoarece este pe punctul de a se da pe mâna Chinei, care dorește să achiziționeze activele cele mai importante și mai strategice.

Vânzarea tuturor societăților cotate la Bursa din Istanbul abia ar fi suficiente să finanțeze timp de 7 sau 8 luni deficitul balanței de plăți, deoarece „Istanbul equity index” abia dacă valorează 35 de miliarde de dolari la nivelul actual al lirei.

Turcia va fi așadar obligată să scoată la vânzare bijuteriile familiei pentru a obține fondurile cruciale necesare supraviețuirii sale.

De altfel, ea este gata să renunțe în beneficiul Chinei la controlul porturilor sale din Marea Egee și Marea Neagră și să cedeze participațiuni importante la calea ferată în favoarea unor mari companii chineze.

De partea lor, Huawi și Alibaba își consolidează serios accesul și controlul în domeniile respective.

Erdogan, care nu a încetat să exaltă mândria națională și să exacerbeze naționalismul turc, care se complace într-o încleștare cu miasme populiste grețoase împotriva Occidentului, același Erdogan se pregătește acum să dea Turcia pe mâna chinezilor.