Evenimentul zilei continuă, cu ajutorul criticului literar Paul Cernat, prezentarea unor scriitori remarcabili despre care n-ați învățat niciodată la școală. Astăzi - poetul suprarealist franco-român Gherasim Luca.

Pe 23 iulie 1913 s-a născut la București, în familia unui telal evreu, poetul suprarealist franco-român Gherasim Luca (nume la naștere: Zalman Locker). Pe - se pare - 10 februarie 1994 s-a sinucis aruncîndu-se în Sena după ce, ca rezident parizian fără cetățenie de cîteva decenii, fusese evacuat din apartament pentru neplata chiriei. S-a aruncat de pe același Pont Mirabeau ca și, spune legenda, Paul Celan în 1970. Sute de oameni au asistat la înmormîntarea sa. Nu era, oricum, o idee nouă; într-un text suprarealist din România (Moartea moartă) diserta în jurul a cinci tentative personale de suicid, notează criticul Paul Cernat.

„Pseudonimul și l-ar fi luat din presă, după un călugăr grec de la Athos. A debutat în 1930 în cercurile revistei avangardiste Alge, satelit juvenil al revistei unu, alături de colegii Aureliu Baranga, Paul Păun, S. Perahim, Sesto Pals și sub „semnul” mai vîrstnicului Geo Bogza (împreună cu care vor edita, în decembrie 1933, numărul unic al revistei de stînga Viața imediată)”, menționează, în continuare, Paul Cernat.

 

„P…ă. Organ universal”

Și un amănunt exploziv, marca Cernat: „Gruparea va scoate și două suplimente în număr unic, cele mai agresive ca limbaj din istoria avangardei românești interbelice: P…ă. Organ universal și Muci (1931). Primul e trimis cu o dedicație insolentă („Tu ai? N-ai”) ministrului Nicolae Iorga, care a alertat Parchetul, junii fiind eliberați pe cauțiune”. O concluzie parțială: „Poemele lui Luca sînt, de fapt, primele texte avangardiste autohtone în care cuvintele licențioase „pătrund” integral - revoluția de limbaj a obscenității se combină cu o directețe reportericească de tip bogzian. Cu agresivitate lumpen-proletară, poetul e echivalat cîinelui vagabond, prostituatele devin obiecte ale adorației, iar femeile burgheze - ale fornicației”.

„O minte sclipitor-feroce”

Câteva aprecieri de final: „(…) Textele semnate singur sau în colaborare între 1944-1947 (Quantitativement aime, exemplar unic, Un lup văzut printr-o lupă, cu trei vaporizări de D. Trost, Inventatorul iubirii. Parcurg imposibilul. Moartea moartă, Le Vampire passif, Niciodată destul, Eloge de Malombra..., Amphitrite..., Le Secret du vide et du plein, Le Sable nocturne... ș.a.) vădesc o minte sclipitor-feroce, ca și poemele politic-subversive care deconstruiesc limbajul pînă la foneme (Passionemment ș.cl.). În capitala Franței intră în conflict cu Jacques Hérold și cu alți membri ai mișcării precum surrealistul egiptean Georges Hénein, la a cărui revistă din Cairo colaborase”.

 

O misiune a unui „troțkist” la Paris

Gherasim Luca și periplul francez, interpretat de Paul Cernat: „Confruntat cu ascensiunea extremei drepte, Luca se lansează în presa de stînga. Publică două miniromane politico-erotice în care realismul socialist se combină, sub moto-uri din Marx și Lautreamont, cu suprarealismul (Roman de dragoste, 1933 și Fata Morgana, 1937).

Ajunge la Paris împreună cu Gellu Naum în 1938 prin intermediul unei recomandări către Louis Aragon semnate, conspirativ, Walter de Victor Brauner. Probabil, cu misiuni speciale din partea Kominternului (de verificat). Tot acolo primește misiunea de a intermedia promovarea literaturii franceze de stînga în publicațiile din România. A militat pentru eliberarea din lagărele de concentrare a voluntarilor români din Brigăzile Roșii Internaționale”.

Expulzat de la „Ce soir”

Cariera de jurnalist: „Angajat la cotidianul comunist francez Ce soir al lui Aragon, își pierde postul în urma trimiterii în țară a Manifestului pentru Arta Revoluționară Independentă scris de Breton în Mexic împreună cu pictorul Diego Rivera și cu Lev Troțki. Motivul - celula românească a Partidului Comunist îl exclusese pe motiv de troțkism”.

 

București - capitala suprarealismului

Întors la București după ocuparea Franței de armatele hitleriste, abandonează studiile de Filozofie, cîțiva ani după ce le abandonase pe cele politehnice în țară. La întoarcere, în 1940, Luca (Zola pentru prieteni) și Naum au ideea înființării unui grup suprarealist. Acesta iese la lumină în 1944 și atrage atenția lui Andre Breton care, cu prilejul marii expoziții pariziene din 1947, declară că noua capitală a suprarealismului mondial e Bucureștiul - punctează Paul Cernat.

 

Similitudinea cu Cioran

Paul Cernat trage linie: „Ajuns un marginal al suprarealismului francez în declin, instalat în Montmartre duce, ca și Cioran, o existență boemă de liber profesionist. Publică numeroase volume poetice experimentale (Heros-limite, L`Extreme Occidentale, Sept slogans ontophoniques, Apostroph`Apocalypse, Sisyphe geometre, Poesie elemmentaire, Droit de regard sur les idees, De-monologue, La Fin du monde, Le Chant de la carpe, Paralipomenes ș.a.) cunoscînd o relativă popularitate (inclusiv internațională) la bătrînețe”. Ultimele tușe: „Experimentează și în domeniul teatrului (Theatre de bouche, 1984). Ascensiunea culminează cu succesul înregistrat pe 20 februarie 1989, urmare a unui recital televizat de pe FR3 (Comment s‘en sortir sans sortir). În România va fi reuperat însă tîrziu și, deocamdată, insuficient, în ciuda unor demersuri meritorii datorate lui Ion Pop, Petre Răileanu și Iulian Toma. Un inovator transgresiv și o minte incandescentă a suprarealismului”.