Relațiile dintre Statele Unite și Turcia sunt în pragul exploziei. Nici unul dintre cei doi lideri nu are spațiu de manevră pentru a da înapoi, într-un conflict cu mai multe focare.

NATO părea să fi trecut de punctul de criză. Amenințarea lui Trump, la summitul din 11-12 iulie, că este gata să părăsească Organizația, și-a făcut efectul: aliații au dat asigurări că își vor mări cheltuielile cu Apărarea chiar de la 1 ianuarie 2018. Drept urmare, Trump și-a reînnoit jurămintele de dragoste față de NATO și Occidentul a răsuflat ușurat. Cine ar fi crezut că tocmai liderul gratulat de Trump în stilul său caracteristic („Îmi place tipul ăsta!”) va readuce norii negri deasupra Alianței? Omul acesta este Erdogan.

La nici două săptămâni de la summitul cu năbădăi, pe 25 iulie, a explodat vestea că A Doua Curte Penală de Apel din Turcia a respins cererea de eliberare a pastorului american Andrew Brunson. Instanța a dispus scoaterea sa din închisoare, dar menținerea sa în arest la domiciliu. Acuzat de „complicitate la terorism”, el riscă 35 de ani de închisoare.

La scurt timp după hotărârea instanței turce, mai întâi vicepreședintele Pence și apoi președintele Trump, într-o ieșire evident coordonată, au lansat o salvă la adresa lui Erdogan.

„Pentru președintele Turciei și guvernul turc, am un mesaj din partea președintelui Statelor Unite: eliberați-l pe pastorul Andrew Brunson acum sau pregătiți-vă să înfruntați consecințele”, a tunat altminteri foarte blândul Mike Pence la un eveniment despre libertatea religioasă. „Statele Unite vor dicta sancțiuni grele împotriva Turciei pentru detenția lungă a pastorului Andrew Brunson, un mare creștin, un om de familie și o ființă minunată”, a preluat mesajul din voleu Donald Trump într-o postare pe Twitter.

Sancțiunile unei țări NATO la adresa alteia ar fi un gest fără precendent în istoria Organizației, constituită la sfârșitul celui de-Al II-lea Război Mondial ca o alianță nu doar militară, ci și ideologică, împărtășind aceleași valori politice și democratice.

Răspunsul Turciei a venit după doar câteva minute, tăios și îngâmfat, așa cum era de așteptat. Ministrul de Externe, Mehmet Cavușoglu, a răspuns tot pe Twitter: „Nimeni nu dă ordine Turciei. Nu vom tolera amenințări din partea nimănui. Domnia legii este pentru toți: nici o excepție!” A fost doar uvertura.

Sâmbătă, Erdogan a declarat că Trump duce „un război psihologic” și că riscă „să piardă un aliat puternic și sincer”. Ceea ce este o amenințare foarte transparentă de părăsire a NATO de către Turcia, o țară care cochetează de multă vreme cu Rusia.

 

Pastorul pentru care Erdogan e gata să rupă NATO

Andrew Brunson locuiește de douăzeci și cinci de ani în Turcia împreună cu soția și cei trei copii ai săi. El este pastor al micii Biserici evanghelice a Învierii din Izmir, care numără vreo douăzeci de membri.

A fost arestat în primăvara lui 2016, acuzat de „complicitate la terorism”. Procesul său a început pe 16 aprilie 2016, în orășelul Aliaga, din apropiere de Izmir, clădirea tribunalului fiind păzite de importante forțe anti-tero, înarmate până în dinți.

Potrivit rechizitoriului, Brunson ar fi acționat ca „agent neconvențional” sub „masca de pastor al Bisericii Evanghelice”, în slujba Partidului Muncitoresc Kurd (PKK) și a clericului Fethullah Gülen, considerați de regimul Erdogan marii vinovați pentru puciul din vara lui 2016. Ca un predicator creștin să se pună simultan în slujba unui partid ateu comunistoid și a unui lider islamist ar fi fost suficient de senzațional. Dar imaginația procurorilor lui Erdogan nu cunoaște limite. „A dezbinat țara prin intermediul creștinismului”, lovește rechizitoriul. De exemplu, printre „dovezi”, se reproșează lui Andrew Brunson că a exprimat, printr-un SMS privat, speranța că poporul turc se va întoarce cu fața spre creștinism înainte de „întoarcerea lui Hristos”. „Dezbinarea” se referă la cei 0,1% creștini care mai trăiesc în Turcia.

Și nu e totul: un martor anonim (identificat în dosar doar cu prenumele „Serhat”, apărând într-o înregistrare video cu fața „blurată”), care susține că ar fi un creștin ce frecventa biserica lui Brunson, afirmă că în aceasta se aflau însemne și simboluri ale PKK. Alte documente din dosar sunt secrete, acuzarea neavând acces la ele.

Potrivit aceluiași rechizitoriu, pastorul Brunson, mișcarea Gülen și PKK „abuzează de credințele religioase ale oamenilor și încearcă să creeze o sinergie care constituie o amenințare pentru guvern”.

Dacă va fi găsit vinovat, Brunson riscă 35 de ani de închisoare.

Erdogan nu și-a ascuns intenția de a-l folosi pe pastorul american ca monedă de schimb pentru extrădarea dușmanului său de moarte, Fethullah Gülen, care trăiește în exil în Statele Unite. Pe 28 septembrie 2017, președintele turc spunea: „Dați-ne pastorul (Gülen) înapoi. Și voi aveți un pastor (Brunson). Dați-ni-l înapoi (pe Gülen). Apoi îl vom judeca și vi-l vom da înapoi (pe Brunson).”

Statele Unite refuză să-l extrădeze pe Gülen, deoarece consideră dovezile prezentate de justiția turcă drept neconcludente.

Procesul care poate „distruge complet” relațiile turco-americane

Ideea unor sancțiuni americane împotriva Turciei nu este nouă: în iunie, mai mulți diplomați de la Washington au evocat această posiblitate ca replică față de posibilitatea ca Ankara să achiziționeze din Rusia foarte performantele sisteme anti-rachetă S-400. De asemenea, mai mulți senatori americani încearcă să blocheze vânzarea către Turcia a avioanelor de luptă F-35.

Erdogan a anunțat că țara sa nu este dispusă să renunțe la aceste aparate și este gata să recurgă la arbitrajul internațional dacă SUA nu le livrează. De asemenea, Turcia continuă să importe țiței din Iran, sfidând solicitarea făcută de SUA către toți aliații săi încă din 4 noiembrie 2017. Nu în ultimul rând, în Statele Unite se derulează un proces în care sunt implicați înalți oficiali de stat din Turcia acuzați că au încălcat sancțiunile internaționale împotriva Iranului, cu ajutorul unei bănci de stat turce, Halkbank.

Potrivit martorului-cheie Reza Zarrab, un negustor de aur turco-iranian, în afacere sunt implicați Erdogan însuși, ginerele acestuia, Berat Albayrak, actual ministru de Finanțe, și fostul ministru de Finanțe, Zafer Çaglayan. În luna mai, într-un interviu pentru Bloomberg, președintele Erdogan declara că acest proces poate „distruge complet” relațiile turco-americane.