Din presă (vorba politicienilor cînd vor să fie impreciși în materie de acuzații) am aflat că Liviu Dragnea a denunțat-o pe Cristina Tarcea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca fiind una dintre piesele Statului Paralel, care și-a propus să distrugă democrația din România prin sentința de condamnare la trei ani și jumătate închisoare.

Președintele Camerei Deputaților, care e și președintele PSD, dar mai ales adevăratul premier al României sub acoperirea de Viorica Dăncilă, ar fi susținut nici mai mult nici mai puțin decît că, în postura de agent al Statului Paralel, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție lucrează nici mai mult nici mai puțin decît la o condamnare definitivă cît mai grabnică a lui Liviu Dragnea la completul de cinci judecători.

Despre Cristina Tarcea am scris mai demult ca despre un exemplu de magistrat care și-a făcut din independența acestei profesii, pîndită de mulți răpitori – de la politicieni pînă la Servicii secrete – un drapel de luptă în spațiul public. Am semnalat atunci că astfel de magistrați trebuie susținuți necondiționat de presa care realmente crede în independența Justiției ca o condiție a Intrării noastre în veac. Pe cristoiublog.ro din 5 martie 2018 sub titlul „De ce e istoric discursul Cristinei Tarcea, președinta ÎCCJ, la Bilanțul DNA din 28 februarie 2018” scriam că discursul ținut la ședința de bilanț a DNA, transformată, ca de obicei, într-o sărbătorire a Tovarășei Codruța Kovesi, a fost, totuși, o excepție: „Discursul rostit de Cristina Tarcea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justitiție.

Un moment istoric prin meditația lucidă cu voce tare asupra Crizei de Încredere prin care trece în ultimul timp Justiția din România.

Un moment de o deosebită valoare etică prin îndrăzneala de a pune o picătură de amar în butoiul de apă îndulcită cu zahăr care a fost atmosfera de la Bilanț.”

Tot din presă am aflat că Liviu Dragnea făcuse aceste acuzații întrun interviu acordat duminică, 22 iulie 2018, postului de televiziune România tv. Cum nu cred o iotă din știrile tiribombiste date de presa noastră, chiar și atunci cînd pretinde că citează corect un politician, m-am dus la sursa mea de încredere:

Stenograma interviului publicată de agenția Rador.

Într-adevăr, potrivit Stenogramei Liviu Dragnea a declarat la un moment dat: „ Am văzut-o pe doamna Tarcea, preşedintele Curţii Supreme din România! Adică, iertaţi-mă, pentru mine a fost şocant, mai mult decît şocant să citesc şi ulterior să urmăresc ce a spus, cu presiune clară asupra judecătorilor, pentru că.., şi asta se vorbea de acum două săptămîni de zile, auzisem şi am văzut-o pe doamna spunînd cu subiect şi predicat că se face presiune să se facă motivarea mai repede şi se face presiune să se facă procesul mai repede şi că acuma sînt în căutare de judecători, ca să găsească minim trei din cinci şi aşa mai departe. Realizator: Dar cine presează? Cine are interesul? Cine are de câştigat? Liviu Dragnea: S-a tot vorbit despre asta. Cum vreţi dumneavoastră, statul subteran, statul paralel.”

Unde mai precis a citit și ulterior a urmărit ce a spus Cristina Tarcea, Liviu Dragnea a evitat să precizeze. Făcut curios de acuzație, dar și de ordinea luării la cunoștință, mai întîi a citit și apoi a urmărit la televizor, am dat fuga din nou la sursă:

Agenția Rador.

Și am găsit, grație agenției, stenograma interviului acordat de Cristina Tarcea postului Realitatea tv în ziua de 19 iulie 2018.

Interviul e un moment nenorocit în viața Cristinei Tarcea. Marea judecătoare, ditamai președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, are în acest interviu incredibile coborîri la nivelul mărunt, mizer, al politicii noastre maidaneze. Discursul pe care-l considerasem istoric surprindea un magistrat exemplar, dintre cei care sînt atît de buni profesionali, atît de corecți, încît pînă și criminalii din boxă, urmărindu-le prestația în robă, scaun, simt nevoia de a fi condamnați cît mai repede și cît mai aspru. În acest interviu, din motive care-mi scapă acordat unui post renumit pentru postura sa de PR-ist al Binomulul SRI-DNA, ditamai președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, pare a fi ieșit tocmai atunci dintr-un duș comun cu faimosul general Dumbravă, îndrumătorul magistraților pe culoarul Justiției către sentințe cu cîntec.

Una dintre cauzele dezastrului – repet, pentru imaginea de pînă acum a Cristinei Tarcea, de magistrat model – stă în întrebările isteric tendențioase puse de reportera Realității tv. Ionela Arcan face parte dintre acei jurnaliști din postdecembrism în stare de orice pentru a face pe plac patronilor. Cînd e vorba de jurnaliste, unele încalcă morala culcîndu-se cu patronii însurați și cu copii mari. Altele, ca Ionela Arcan, încalcă etica profesională. Un exemplu e acest interviu, care creează o atmosferă irespirabil bolșevică, prin întrebările tendențioase din punct de vedere politic, cărate în gură din redacție, unde leau primit de la patroni. O imagine a deraierii de la minimele norme ale profesiei ne dă chiar întrebarea care a dus la răspunsul acuzat de Liviu Dragnea:

„Sînt dosare, spre exemplu cazul Darius Vâlcov, unde, din luna februarie, încă nu există o motivare. Sînt şi cazuri recente, cazul Dragnea, de o lună, cazul Victor Ponta, de două luni. Vă dau nişte exemple ca durată, pentru că vreau să înţeleg şi să le explicăm şi celor de acasă de ce durează atît de mult. De ce din februarie pînă acum trei judecători nu au fost în stare să explice de ce au luat hotărîrea respectivă. Ce durează atît de mult?”

Chestiunea întîrzierilor în motivarea unor sentințe e una strict profesională. Reporterița nu scapă prilejul de a o mînji cu baligă politică. Pentru că ea nu întreabă de ce întîrzie motivările în general, ci de întîrzie în cazul unor anumiți politicieni, insinuînd că e vorba de o manevră pro PSD a judecătorilor de la Înalta Curte și nu de o delăsare profesională. Răspunsul Cristinei Tarcea, deși strict profesional, e contaminat de această politizare de joasă speță. În locul unei opinii despre o strictă chestiune profesională, răspunsul apare ca o intervenție nenorocită a unui magistrat în bătăliile politice:

„În prezent a întîrziat, a fost redus mult numărul de dosare care au fost întîrziate la redactare. Am acordat termen pînă la 1 sepembrie tuturor să profite de vacanţa judecătorească şi să-şi termine stocul de dosare de redactat, în caz contrar urmînd să suporte consecinţele legii, respectiv voi sesiza Inspecţia Judiciară.”

Sînt sigur că decizia Cristinei Tarcea ține numai și numai de nevoia de a corecta o anomalie revoltătoare în activitatea Înaltei Curți: Motivarea sentințelor cu mare întîrziere.

Liviu Dragnea a folosit prilejul atmosferei de politică măruntă a întregului interviu pentru a denunța decizia ca o acțiune a statului paralel împotriva sa. Potrivit lui Liviu Dragnea, Statul Paralel, întruchipat aici de Cristina Tarcea, pune presiune pentru ca motivarea sentinței sale să fie redactată cît mai repede, pentru a grăbi procesul și prin asta condamnarea sa definitivă. Nu știu dacă un proces inițiat cît mai repede înseamnă neapărat condamnarea cît mai repede a lui Liviu Dragnea. Sigur e că decizia Cristinei Tarcea ca pînă la 1 septembrie să se termine toate motivările sentințelor date pînă acum e cerută de realitățile profesionale ale Justiției. Indiferent de motive întîrzierea motivării face rău tuturor părților, nu de puține ori chiar acuzatului, care are nevoie de o motivare cît mai repede pentru a putea continua demersurile de obținere a dreptății.

Știu însă că politicianul Liviu Dragnea n-a scăpat prilejul de a folosi răspunsul din interviu pentru a se da drept victimă a Statului Paralel.

Liviu Dragnea n- a fost singurul care a văzut în răspuns o confirmare a implicării în bătăliile politice a președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Presa pro Liviu Dragnea s-a năpustit asupra Cristinei Tarcea pentru a o denunța ca o reeditare a legendarei Livia Stanciu, cea care declara că DNA e tovarășa de luptă a ÎCCJ.

Multe dintre aserțiunile sale din interviu sînt strict profesionale. Dacă interviul a fost văzut și acuzat ca un moment de implicare a președintei ÎCCJ în chelfăneala politică măruntă principala cauză stă în atmosfera de ședință de partid dată interviului de întrebările de prestația pro Binom a Ionelei Arcan, prin țățismul de zgîrîiat cu unghiuțele, un fel de Sorina Matei înainte ca aceasta să se convertească la religia drepturilor omului.

Nu știu de ce s-a grăbit Cristina Tarcea să dea un interviu unui post compromis prin tendențiozitatea sa politrucă. Să nu fi știut domnia sa că și în alegerea unei toalete e bine să te uiți mai bine înainte de a intra ce vorbe și ce desene sînt măzălite pe pereți?