Duminica aceasta este a patra consecutiv pe care Biserica o dedică unor vindecări săvârșite de Mântuitor; Acesta nu ratează nici o ocazie pentru a aminti legătura strânsă între boală și păcat.
De pildă, după ce îl vindecă pe slăbănogul din Vitezda, Iisus îl avertizează: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău.”
Nu este nici o coincidență că în zilele noastre, în care păcatul este relativizat, omul modern, deși beneficiază de progresele spectaculoase ale medicinei, se plânge de mai multe suferințe fizice decât în trecut.
Iată câteva explicații oferite de părintele Constantin Coman. „Păcatul este o modificare negativă la nivelul funcționării suportului sufletesc sau duhovnicesc al existenței noastre.”
- „Păcatul este un eșec existențial. De altfel, cuvântul folosit în grecește pentru păcat, amartia, înseamnă etimologic eșec, neatingerea țintei”.
- „Alterarea firii la nivel sufletesc ar trebui să doară mai mult decât alterarea firii fizice, adică rănile sau suferințele fizice de orice fel. Dacă nu doare, nu înseamnă că nu se produce răul, că nu este afectată firea, ci înseamnă că este deja atât de afectată încât nu mai simte nimic.”
- „Cei care mai au un pic de conștiință, imediat după săvârșirea păcatului vor avea gustul amărăciunii. Acea întristare este semnalul pe care i-l dă propria conștiință. Ca amărăciunea pe care o trăiește cineva în urma unui eșec.”
- „Cum ajungem de aici la suferința fizică? Foarte simplu. Medicina de astăzi ne confirmă că stresul, de exemplu, o prelungită stare de îngrijorare sufletească, de întristare, de amărăciune, toate ne conduc la disfuncții fizice. Această perspectivă medicală confirmă adevărul pe care Mântuitorul Hristos îl spune, anume că la temelia suferinței fizice este păcatul.”
- „Din tinerețile noastre adunăm păcate. Unele eșecuri repetate se transformă în complexe grave, în tragedii sufletești, din care nu mai putem ieși. Suntem ca asfixiați sub povara propriilor eșecuri existențiale, a propriilor păcate. Ei bine, există șansa ieșirii de sub presiune, din zgura care se așază pe sufletul nostru și care pare a nu ne mai da nici o șansă, încât deseori cădem în deznădejde. Există șansa fantastică a spovedaniei.”
- „Așa cum ne spălăm trupește de praf și mizerie, tot așa ne putem spăla sufletește la duhovnic. Cine nu a făcut experiența aceasta, să o facă! Cine poartă povara păcatului, a oricărui păcat, să meargă la preot și să mărturisească păcatul cu părere de rău. Este cea mai fantastică terapie.”
Recomandările noastre
