Poate fi considerată o bombă de presă sau nu. E, însă, cu siguranță, o informație care ar trebui să ne lumineze, măcar un pic, cu privire la pozițiile pe care le are astăzi procurorul general al României, Augustin Lazăr în legătură cu lupta anticorupție, cu celebrele protocoale cu SRI, precum și cu dosarele DNA.

Lipsa probelor pare a nu-l deranja prea tare, denunțurile sunt apreciate și, una peste alta, ne spune că trebuie să avem și achitări în actul de justiție fiindcă ăsta e rostul instanțelor.

Uneori, ascultându-l pe procurorul general ai impresia că practicantul dreptului se transformă în ofițer de informații bosumflat că munca lui nu-i confirmată de cătușe. Răspunsul pentru această – să-i zicem – deformare profesională trebuie căutat în trecutul lui Augustin Lazăr. Trecut de care mi-am reamintit datorită dezvăluirii făcută de site-ul luju.ro cu privire la un protocol pe anticorupție, semnat de instituțiile de forță ale statului, condus atunci de președintele Emil Constantinescu.

V-ați fi gândit că între Augustin Lazăr și Emil Constantinescu există vreo legătură? Probabil că nu. Ea a existat, iar astăzi, în contextul celor trăite în ultimii trei ani, ea capătă alte valențe pentru înțelegera personalității și experienței procurorului general Augustin Lazăr. Am să explic în cele ce urmează pe ce mă bazez, comentând chiar pe marginea documentului publicat, în exclusivitate, de luju.ro.

Strămoșul Protocoalelor cu serviciile de informații s-a născut spre sfârșitul anului 1998, după marea operațiune „Țigareta II”. A fost primul Protocol semnat și parafat.

Pentru cei mai tineri, e necesară precizarea că, sub masca unei acțiuni de contrabanda cu țigări, s-a desfășurat un trafic de arme pe calea aerului. Noi, jurnaliștii, am numit-o Operațiunea Țigareta II. În toată povestea au fost amestecate personaje din SPP, Armată, Aviație, Vamă, Poliție de Frontieră, SRI, civili îmbogățiți peste noapte și o rețea de traficanți arabi. Prin implicarea colonelului Gheorghe Truțulescu de la SPP, instituția Administrației Prezidențiale și președintele Emil Constantinescu au avut mult de suferit ca imagine.

Pe fondul acestui șocant eveniment, adus în atenția publică doar datorită ziariștilor din trei redacții (într-una lucram și eu), CSAT a decis să se treacă la elaborarea unei strategii prin care să fie prevenite actele de contrabandă internațională, precum și cele de corupție de la nivelul „gulerelor albe”.

Așa a apărut un plan de colaborare între cele mai importante instituții ale statul, anunțat de Valeriu Stoica, ministru de Justiție în 1998, într-o conferință de presă. Se considera că toate informațiile pe domeniul corupției de la nivelul funcționarilor publici, al angajaților MI și al magistraților să fie puse la dispoziția procurorilor de către SRI, SIE și UM 0962 (celebra unitate „doi ș-un sfert” a Ministerului de Interne) și de serviciul secret al Ministerului de Justiție, fostul SIPA. O mână de ajutor trebuia să dea și Ministerul de Finanțe, prin informații legate de banii din conturile unor „miliardari de carton”, de operațiuni ilegale, de spălare de bani, sau să vină cu modalități de recuperare a unor sume mari, obținute fraudulos și ascunse prin offshoruri.

Spre deosebire de protocoalele marca Coldea-Kovesi, protocolul din 1998 impunea ca informațiile să fie dirijate către procurorii Ministerului Public și nu către SRI. Dar… căci totdeauna există un „dar”, un alt serviciu secret a fost preferat de regimul Constantinescu să gestioneze informațiile alături de procurori. E drept, nu în decembrie 1998, atunci când s-a semnat Protocolul, ci la începutul anului 2000 când șefia instituțiilor semnatare s-a mai schimbat și a apărut un „Plan de măsuri” pentru aplicarea înțelegerii.

SIE, condus de Cătălin Harnagea, avea ca sarcină să colaboreze cu informații privind plasarea averilor unor corupți în afara granițelor țării.

Deci, cine rămânea la comanda Grupului Operativ Central, înființat conform protocolului de strategie anticorupție însușit de miniștrii Valeriu Stoica (pentru Justiție), Gavril Dejeu (Ministerul de Interne) și Decebal Traian Remeș (Finanțe), de procurorul general Mircea Criste, de șefii serviciilor – Costin Georgescu (SRI) și Cătălin Harnagea (SIE)?

Ei bine, șeful de la „doi ș-un sfert”! De ce? Simplu, se bănuia că în cazul „Țigareta II” oamenii din SRI nu au jucat corect, iar cei care au făcut dezvăluiri incredibile către presă au fost ofițeri ai serviciului aparținând Ministerului de Interne.

Cine era în 2000 șef la UM 0962? Generalul Virgil Ardelean, numit de ministrul de interne Constantin Dudu Ionescu, azi consilier prezidențial.

Nu am văzut niciun ziarist din acea perioadă să-și amintească faptul că acest „Protocol privind cooperarea în domeniul criminalității organizate și corupției” a fost gestionat pe perioada decembrie 1998- februarie 2001(conform art.1 din Protocol) de Augustin Lazăr, atunci procurorulșef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică din Parchetul General. El conducea, coordona și dădea dispoziții tuturor reprezentanților din Grupul Operativ Central, care erau obligați să îi furnizeze informații.

Așadar, putem afirma fără nicio urmă de îndoială că experiența lui Augustin Lazăr în „cooperarea” dintre instituții, la nivelul întregii țări, se regăsește în activarea protocoalelor încheiate în mandatul lui Traian Băsescu și aplicate în mare forță în perioada lui Klaus Iohannis. Doar că de data aceasta, SRI prin Clodea conducea jocul, iar DNA prin Kovesi executa. Se anchetau nu numai funcționari publici, magnați și magistrați corupți, cum prevedea documentul din 1998 care-l făcuse puternic pe Augustin Lazăr, ci și miniștri, parlamentari, oameni politici. UM 0962 plătise polița, fusese demult desființată, iar ofițerii lui Coldea erau cei care primeau raportări despre mersul anchetelor procurorilor și nu invers.

Procurorul general Lazăr, readus la București de la Alba Iulia, a acceptat noile reguli ale jocului, făcându-se util principiului „nimic nu se pierde, totul se transformă” și ignorând faptul că noile protocoale de cooperare cu SRI încalcă legile țării și drepturile omului. Unde am mai auzit noi termenul de „cooperare” a Binomului SRIDNA cu alte peste 60 de instituții? La procurorul-șef Laura Codruța Kovesi, când ne spunea că termenul „colaborare” dintre SRI și DNA este greșit folosit și că protocolul era de „cooperare”. Îi povestise, probabil, Augustin Lazăr…