Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Cristina Tarcea, a povestit la Antena 3 despre cum a luat naștere protocolul încheiat între SRI și Instanța Supremă. Totodată, ea a spus că acest pact nu se mai aplică din 2014. Documentul se pare că a fost semnat de fostul șef al Înaltei Curți, Nicolae Popa, ca răspuns la o decizie CEDO. Fosta președintă a ÎCCJ, Livia Stanciu, declara la bilanțul din 2014 al DNA că „vom sprijini întotdeauna orice demers al tuturor instituțiilor statului”.

Cristina Tarcea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), a explicat într-un interviu pentru Antena 3 despre protocoalele secrete. „Vreau să vă spun că și la nivelul Înaltei Curți am descoperit un protocol. Aspect pe care îl cunoșteam, la data la care am ridicat în cadrul CSM această problemă a protocoalelor. Mărturisesc că am rămas surprinsă, când am realizat faptul că și noi avem un protocol. El este încheiat în anul 2009, și nu mai are aplicabilitate de la 1 februarie 2014. Am rămas suprinsă nu de faptul că există acest protocol cât de persoana care l-a semnat. O persoană față de care eu am o deosebită considerație, un eminent profesor de drept constituțional. Am încercat să-mi explic rațiunea existenței unui asemenea protocol. Eu nu găsesc decât o singură explicație. A existat o cauză împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Dumitru Popescu vs România, a doua cauză Dumitru Popescu în care s-a ridicat problema încălcării de către autoritățile române a articolului 8 din CEDO sub aspectul dreptului la viața privată. În acea cauză, CEDO a considerat că aplicabilitatea dispozițiilor art. 13 din Legea Siguranței Naționale, Legea 51/1991, a reprezentat o încălcare, pentru că, la acea dată interceptările pe mandat de siguranță națională erau dispuse doar de procuror, care, nu răspundea condițiilor de magistrat în sensul art. 6 din CEDO”, a spus Cristina Tarcea.

Despre listele de la Bruxelles

Șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție a precizat despre listele negre de la Bruxelles: „Am citit și eu lista, m-a surprins, pentru că nu obișnuim noi să ne interesăm de dosarele altor judecători și e greu să acceptăm ideea că cineva din afară se poate interesa de dosarele de la noi. (...) Am fost curioasă după ce a apărut lista de dosare ce ascunde arhiva noastră, nu am găsit vreo adresă către noi prin care să ni se solicite relații cu privire la aceste dosare”, a mai spus președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Parlamentul nu a modificat legea

Deși decizia CEDO trebuia aplicată imediat, Parlamentul nu s-a sinchist să modifice legea.

„Această decizie a CEDO a fost pronunțată în 2007, după această decizie care este obligatorie, ar fi fost normală și necesară adoptarea unei legi de modificare a Legii 51/1991 prin care să se prevadă procedura de urmat și competențele unei instanțe de judecată. Eu cred că ăsta este argumentul pentru care a fost încheiat acel protocol în anul 2009 pentru că, după decizia CEDO, nu a existat un cadrul legal în care instanțele să fie cele care să autorizeze înregistrarea și nu parchetele.

Despre conținutul protocolului deocamdată nu vă pot spune nimic pentru că nu este finalizată procedura de desecretizare, dar cred că acesta este argumentul pentru care a fost încheiat. Am spus că acel protocol nu mai este aplicabil, de la data de 1 februarie 2014, pentru că prin Legea 255, dacă nu mă înșel, pe 2013, care a intrat în vigoare odată cu noul cod penal, la 1 februarie 2014 s-a reglementat procedura prin lege de acordare a autorizațiilor de interceptare de către Înalta Curte, pentru că doar Înalta Curte dă autorizații de interceptare pe siguranță națională. Prin urmare, din 2014 avem cadru legal, Legea 255.

Anterior, bănuiesc, acestui act normativ, în lipsa unei dispoziții legale, dar în condițiile în care trebuia găsit un mecanism de aplicare a deciziei CEDO, cred că asta este explicația pentru încheierea acelui protocol”, a declarat Tarcea.

Conform informațiilor publice, în perioada 14 iulie 2004 – 14 septembrie 2009, președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost profesor universitar doctor Nicolae Popa (foto).

„Un partener de nădejde, un partener total și necondiționat”

În anul 2014, prezent la bilanțul DNA, fostul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție în perioada 17 septembrie 2010 – iunie 2016, Livia Stanciu (foto), declara: „(...) Stimați colegi, vreau să vă asigur că, atât din punctul de vedere al președintei instanței supreme, al judecătorului Stanciu, cât și al tuturor colegilor judecători din țară, vom sprijini întotdeauna orice demers al tuturor instituțiilor statului care se implică în mod real în ceea ce privește așezarea pe baze corecte a statului de drept în România. Veți avea întotdeauna în judecătorul Stanciu un partener de nădejde, un partener total și necondiționat în lupta pe care o realizați în combaterea corupției, doar așa vom reuși să învingem acest fenomen”.

Inspecția Judiciară, pe capul DNA

Inspecţia judiciară a început ieri un control tematic la DNA care vizează primirea, înregistrarea şi circuitul lucrărilor având ca obiect achitările definitive înregistrate în perioada 2016 - semestrul I 2017, „precum şi respectarea normelor procedurale şi regulamentare de către procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestei direcţii”, anunţă Inspecţia Judiciară. Inspectorii judiciari mai sunt interesaţi şi de „măsurile dispuse de procurorii cu funcţii de conducere pentru organizarea activităţii privind achitările definitive înregistrate în perioada 2016 - semestrul I 2017”.

În urmă cu o săptămână, Inspecţia Judiciară a anunţat că face un control la Structura centrală a DNA. Controlul avea ca obiect „remediere deficienţe” constatate la controlul precedent. Conform sursei citate, au fost verificate dosarele mai vechi de un an de la data primei sesizări, cauzele repartizate spre soluţionare procurorilor Doru Florin Ţuluş şi Mihaiela Moraru Iorga şi comunicările procedurale pentru anul 2016, în cazul soluţiilor de clasare dispuse prin ordonanţă şi rechizitoriu, în privinţa respectării prevederilor art. 145 CPP (informarea persoanei supravegheate).