„Fericiți cei săraci cu duhul” sau „ Lasă-l în pace că-i sărac cu duhul”. Auzim expresia aproape zilnic, şi cât e de greşit folosită! Mulţi luând în derâdere ca şi cum n-ar şti pe ce lume trăieşte cel căruia i se adresează cu aceste vorbe. Dar nu este aşa, persoanele conştiente de importanţa lucrurilor spirituale sunt mai fericite decât persoanele care se concentrează doar pe lucrurile materiale şi este un păcat să fie judecat cel care nu se ataşează de nimic pe pământ.
Învăţătură: "Însă sărăcia cu duhul este o virtute, o mare virtute! Sărac cu duhul înseamnă să fii sărac de toate lucrurile lumii acesteia, încât duhul tău să nu se lege de nimic, nici de avere, nici de situaţie socială, nici de luptă politică, nici de nimic altceva! Să nu te legi de nimic din cele de care oamenii se ataşează".
"Sufletul tău să fie liber, să trăieşti liber, dar ca un străin în lumea aceasta. Fiindcă în lumea asta a fi liber înseamnă a fi străin de lume. Lumea te robeşte. Prin toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumeşti, prin toată tradiţia aceasta materială, lumea ne leagă, ne subordonează, ne face sclavi. Iar dacă nu devii sclavul acestor concepţii eşti un corp străin, un element străin în lumea aceasta".
Iisus spune: „Fericiţi cei săraci cu duhul!”. Sunt fericiţi cei care nu s-au legat de lumea aceasta, nu şi-au făcut un idol din lume, nici din învăţătura lumească, nici din gloria lumească, nici din bogăţia lumească. Ei trăiesc ca o fiinţă străină într-o lume plină de păcate", din Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
