N-am studii juridice și poate din acest motiv meschin i-am privit întotdeauna pe jurnaliștii care activează în zona infracționalității și a „afacerilor juridice” cu admirație.
E chiar o încântare când doi jurnaliști profilați pe chestiunile juridice intră în contradicție: aruncă în discuție articole, se scuipă cu decizii CEDO, se înjură cu hotărâri ale Curții Constitiționale. Ca orice breaslă care se respectă, și gazetăria și-a dezvoltat un corp de condeieri specializați în astfel de chestiuni.
Poveștile lor sunt fabuloase și poate ar merita odată așternute pe hârtie. Țin minte că în 1997, cînd am ajuns la „Evenimentul Zilei” de la „Tinerama”, (da, socoteala e corectă - acum 20 de ani!) m-am împiedicat de un indivit agitat, scund și cărunt înainte de vreme. În permanență însoțit de o geantă diplomat. Avea și un nume cu o rezonanță aparte, aproape bizantin: Christian Levant. Am aflat mai târziu că numele real era cel de Văncică și că profesiunea (nu ocupația, cum spun analfabeții) era cea de ofițer maritim, cu specializare tehnică, ceva de genul acesta.
La „Evenimentul Zilei”, Christian Levant trecea drept o somitate în materie de justiție, deși nu avea niciun sfert de oră de studiu în domeniu. Era autodidact și, precum clasa muncitoare, se specializase la locul de muncă. E drept că avea multe ponturi de la procurori, avocați…Dar să te ferească Bunul Dumnezeu să-i fi dat lui Levant un spațiu mai mare de două file dactilo, că începea jalea. Fostul marinar avea meteahna comentariilor juridice și al încadrărilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cu Codul penal pe masa, fără să clipească sau să transpire o secundă, Levant împărțea dreptatea ca Zeus odinioară. Fără să tresară, conștient că face un mare beneficiu societății, dădea decizii. Din acest motiv, toate, dar absolut toate supratitlurile, titlurile sau subtitlurile articolelor sale sunau cam așa: Celebrul infractor/ celebra bandă va primi X ani de închisoare. Va primi, nu că riscă! Iar Levi dădea nu glumă.
Nu doar că aplica pedeapsa maximă, dar în zelul său necruțător, virtualii pușcăriași primeau și pedepse agravante. Într-un cuvânt, sub condeiul lui Levant, prezumtivii infractori primeau pedeapsa maximă și cu încă ceva deasupra. Nu se juca!
Legenda sa de justițiar, de procuror al poporului, a început să pălească într-o bună zi când un țigan gras s-a prezentat cu gura mare la conducerea ziarului. Vrea drept la replica. Nu contesta infracțiunea - nu mai știu exact ce faptă săvîrșise – dar dorea o mică corecție. Îi era rușine de lume, de cercul său de intimi, pentru că al nostru Levant îl încadrase la profanare de morminte. Țiganul era jignit.
El era infractor, nu profanator de morminte. Finalul a fost apoteotic. Portăreii îl evacuau pe țigan, în timp ce în celălalt capăt al culoarului, cu mâinile în șold, Levant striga: „Băi, șmechere. Nu mă amenința pe mine că eu bag și eu scot din pușcărie…” Misterul a fost deslușit. Cum era agitat nevoie mare, Levant se flutura pe ușile redacției ca un mic Napoleon care mai avea un pic să dea asaltul final. Curentul iscat de Levant a făcut ca paginile Codului Penal să nu rămână la locul lor, acolo unde maestrul studiase încadrarea! Totul a trecut, țiganul fiind o victimă colaterală în războiul lui Levi cu infracționalitatea!
Mi-am adus aminte de acest episcod tragicomic când am urmărit dezvăluirile despre DNA Ploiești. Levant este chiar un nevinovat față de procurorul Portocală. Un om împins de cele mai curate gânduri și sentimente, nu un falsificator, un producător de probe false! Oricând prefer un procuror precum Christian Levant decât unul ca Portocală. Levi e pistol cu apă…DEX-ul nu are cuvinte destule pentru a caracteriza acest funcționar al statului - Portocală.
PS. Alădată vă voi povesti cum a inventat Levant clanurile și mafia în România. Exact ce face acum DNA-ul!
Recomandările noastre
