Un thriller se recitește cu greutate, dacă nu i-ai uitat conflictul. Din moment ce știi cine e criminalul și care i-a fost mobilul, plăcerea de a urmări meandrele unei anchete dispare.
Există totuși cărți de acest gen asupra cărora simți nevoia să revii; le mai parcurgi încă o dată și încă o dată, chiar dacă acțiunea lor ți-a rămas bine fixată în memorie, fiindcă descoperi detalii pline de semnificații, care ți-au scăpat la o lectură anterioară. „Rămas bun pentru vecie”, unul dintre cele mai frumoase romane polițiste care s-au scris vreodată, se înscrie pe o astfel de listă.
În această capodoperă a lui Raymond Chandler, investigația intreprinsă de simpaticul detectiv particular Philip Marlowe – cunoscut și din alte lucrări ale autorului – este proiectată pe ecranul vast al societății americane din anii ’50 – mai precis, al celei din Los Angeles. O galerie gălăgioasă și pestriță de personaje, mânate de interese meschine sau însetate de idealuri, este descrisă cu minuție și cu un har literar ieșit din comun, apanaj al marilor maeștri din toate timpurile.
Protagonistul lui Chandler – ironic, cinic, plin de umor, dur în anumite ocazii, dar și de o tandrețe înduioșătoare altădată, păgubos, imposibil de abătut de pe calea dreptății, învins de multe ori, câștigător în final – descâlcește ițele unei intrigi complicate, în țesătura căreia sunt prinși oameni de afaceri veroși, medici fără conștiință profesională, polițiști corupți, mafioți, artiști ratați, cucoane din high-life plictisite de trândăveală și bani prea mulți, asasini cu sânge rece.
Dar, la un moment dat, operațiunea de aflare a ucigașilor trece într- un plan secund. Mai palpitantă și mai tulburătoare devine cercetarea pe care o întreprinde Marlowe în sufletul omenesc, cu un curaj nemăsurat și cu glacialitatea chirurgului care nu se lasă impresionat de vederea rănii operate. Acest minunat erou, unul dintre cei mai puternici și credibili eroi pe care i-a propus literatura americană în secolul XX, află despre umanitate cât de abjectă poate să fie ea, dar și cât de înălțătoare reușește să devină în anumite momente.
Datorită lui constatăm din nou că nu trăim în cea mai bună lume posibilă, dar viziunea sa asupra vieții ne asigură că orice efort de a o perfecționa nu e zadarnic.
Recomandările noastre
