Ce îl face pe un mare păcătos să se pocăiască? Să se scuture de toată mizeria în care trăiește și să cadă la picioarele lui Dumnezeu.
De la Maria Magdalena și tâlharul de pe cruce, această întrebare străbate ca un fir roșu cei 2000 de ani de creștinism. Iată-l, bunăoară, pe Zaheu, despre care e vorba în pericopa evanghelică de duminica aceasta: era mai marele vameșilor din Ierihon și era bogat. Vameșii strângeau birurile pentru ocupanții romani. Nu aveau milă, nu iertau pe nimeni. În plus, știau să-și facă și lor parte din banii strânși. Cu atât mai mult șefii vameșilor, ca Zaheu. Ei bine, când Iisus trece prin Ierihon, păcătosul Zaheu vrea să-l vadă. Cum Mântuitorul era mereu înconjurat de o mulțime de oameni, iar Zaheu este mărunt de statură, micul vameș „alergând înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă”. Când Iisus ajunge acolo, privește în sus și zice: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta vreau să rămân”. Vameșul, încă nevenindu-i să creadă, coboară și dă fuga să aranjeze casa pentru Oaspete. Evident, mulțimea începe să murmure: Învățătorul merge la un păcătos?
Dar Zaheu este copleșit de bucurie. Curiozitatea care l-a mânat să se urce în copac s-a transformat într-o mare iubire pentru Oaspetele său. Pentru acest învățător despre care auzise atâtea lucruri ciudate. Pentru acest om care, iată, nu îl ura, nu îl vorbea de rău, nu îl disprețuia, nu îl certa (de asta s-a temut puțin când s-a cocoțat acolo sus!). Brusc, Oaspetele anunțat devine cel mai important lucru din viața lui. Nimic altceva nu mai contează. Când se regăsesc față în față sub acoperișul lui Zaheu, beat de fericire, acesta îl anunță pe Iisus: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Iar Iisus îi răspunde: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.”
Este posibil? Toate păcatele să ți se șteargă pentru că te sui în pom? Da, dacă te sui să-L vezi pe Dumnezeu. Suirea în sicomor (un fel de dud) a lui Zaheu este chiar ridicarea din păcat. Din chinul vieții lui de om urât și disprețuit de cei din jur, din chinul conștiinței care îl rodea pe dinăuntru ca un vierme, Zaheu se ridică.