Incredibil! Majoritatea liderilor politici din Marea Britanie recunosc că s-au DROGAT

Incredibil! Majoritatea liderilor politici din Marea Britanie  recunosc că s-au DROGAT

În Marea Britanie, şase politiceni conservatori, şase candidaţi la fotoliul de prim-ministru, au admis în ultimele zile că au făcut uz de droguri în cursul vieţii lor. Chestiune veche, normal, experienţe tinereşti mai mult sau mai puţin întâmplătoare, ieşite la iveală în momente interesante din cariera lor politică, notează Corriere.it.

Lista celor 37

Spectacolul acestor mărturisiri în lanţ (drug revelations) a umplut jurnalele fără să producă prea mare senzaţie. Niciunul nu s-a retras din cursă, nimeni nu le-a cerut capul, cum se întâmplă prin alte părţi pentru chestiuni mult mai puţin grave. În fond, politicienii britanici care au confirmat că au fumat marijuana când erau tineri, au pur şi simplu o pagina dedicată pe Wikipedia, o listă de 37 de nume care acoperă aproape tot arcul constituţional.

Şi apar pe rând, pe rând scuzele

Ne puteți urmări și pe Google News

Primul care şi-a făcut mea culpa este Michael Gove, 51 de ani, considerat cel mai puternic rival al lui Ben Johnson, care într-o carte povesteşte despre petrecerile sale cu cocaină: ''Este adevărat, am folosit cocaina în diferite ocazii şi am greşit. Dar asta a fost acum 20 de ani, când eram ziarist''

Boris Johnson, 54 de ani, vorbeşte despre o posibilă întâmplare. În timpul universităţii, cineva i-a strecurat o pulbere albă: ''în momentul când am tras pe nas am strănutat şi nu mi-am putut da seama despre ce e vorba. Putea fi zahăr glazurat'', spune el fără să clipească.

Clinton şi Obama

Celebrul strănut al lui Johnson aduce aminte altă celebră recunoaştere, cea a lui Bill Clinton, care a povestit că a încercat ţigări cu marijuana când era student la Oxford. Barack Obama, în schimb, n-a făcut niciun secret din faptul că în trecut era un ''fumător invizibil'' împreună cu grupul său de prieteni. Consuma aşa-zisa ''Choom Gang'' (expresie hawaiană pentru ''iarbă''). Înainte de a pleca de la Casa Albă, Obama a declarat pentru revista Rolling Stone că a fost mereu partizan al ideii că ar trebui descurajat consumul de marijuana, dar că folosirea acesteia în mod controlat, ca medicament, ar fi o chestiune inteligentă.

Cameron şi May

Întrebarea despre droguri face parte din chestionarul obligatoriu al oricărui aspirant la un fotoliu de lider britanic, la care trebuie mai mult sau mai puţin să răspundă. David Cameron, în 2005, s-a descurcat zicând că ''sunt chestiuni făcute în studenţie despre care nu cred că e cazul să discut acum, ca politician''.

Şi Theresa May când era în cursă pentru a deveni liderul conservatorilor în locul lui Cameron, la chestiunea ''lucrul cel mai rău pe care l-aţi făcut'', a răspuns ''alergările în mijlocul lanurilor de grâu'', chestiune care în Marea Britanie este asociată în mod clar cu experienţele halucinogne de tip LSD.

Ultima admitere vine de la impecabila şi îngrijita Andrea Leadsom, 56 de ani, ex şef de grup parlamentar care a povestiti că a ''fumat iarbă'' în timpul universităţii. Dominic Raab, ex ministru la Brexit, declara că a încercat marijuana student fiind, ''era o chestiune trecătoare''.

Avem încă o categorie de ''consumatori-călători''

Ex ministrul de Externe, Jeremy Hunt, care doreşte un Brexit uşor, tânăr fiind a gustat  ''lassi'' cu cannabis aflându-se în India cu rucsacul în spinare. Lassi este o băutură răcoritoare tipică pe bază de iaurt, căreia i se pot adăuga dulciuri, salate şi stupefiante. În  propria patrie el se laudă că a apreciat mult un tort cu cannabis, la fel ca ministrul de Finanţe, Sir Norman Lamont. 

Mai intră în listă şi ministrul Cooperării Internaţionale, Rory Stewart, 46 de ani. Acesta a tarversat pe jos Afganistanul, a fost guvernator civil al unei provincii din Iraq după căderea lui Saddam. În urmă cu 15 ani, în timpul unei misiuni în Iran ''a fumat un pic'', dar că ''a fost o chestiune prostească şi greşită''. Şi cum o greşeală recunoscută e pe jumătate iertată, politicienii mai sus menţionaţi au preferat să atace primii, fiindcă cea mai bună apărare este atacul, nu-i aşa?