Am ajuns la ultima parte din mărturia scrisă de Eugen Cristescu, fostul șef al Serviciului Special de Informații, în perioada 13-15 aprilie 1946, în timp ce era arestat la Jilava.

Cel mai informat om din timpul regimului mareșalului Ion Antonescu avea să treacă rapid (6-17 mai 1946) prin ”Procesul Marii Trădări Naționale”, la sfârșitul căruia avea să fie condamnat la moarte, alături de mareșal, de Mihai Antonescu și mulți alții. Cristescu și-a câștigat comutarea pedepsei, tranzacționând nume de agenți secreți, dar a murit în închisoare, în 1950. În mărturia sa, Cristescu l-a apărat pe mareșal, deși știa că dacă îl incrimina pe fostul șef al Președinției Consiliului de Miniștri putea beneficia de clemență.

În ultima parte a declarației, Cristescu lovește crunt în politicienii liberali și țărăniști, adversarii regimului Antonescu. El, de fapt, își ține o promisiune făcută în arest, și consemnată de gardienii săi, de a se răzbuna pe Iuliu Maniu, pe Dinu și pe Gheorghe Brătianu, care, la acea dată, păreau că au scăpat de furia bolșevică, aruncând toată vina pentru război pe Antonescu.

Nu aveau să scape. Adversari sau amici politici, toți au sfârșit în gulagul instaurării comunismului în România!

” Dacă armata noastră nu vrea să întoarcă armele contra Germaniei și să lupte mai departe, rușii se vor mărgini numai s-o dezarmeze și, al doilea, că se va fixa în interiorul țării o zonă neutră pe care trupele rusești nu vor intra.” 

În ultima întrevedere pe care am avut-o cu Dl. Maniu, cu câteva zile înainte de armistițiu, D-sa mi-a spus că atât D-sa cât și Dinu Brătianu, cu care s-a înțeles, sunt de părere ca Mareșalul Antonescu să fie acela care să încheie armistițiul, iar ei, cu toți prietenii lor politici, vor sta în jurul Mareșalului și-l vor ajuta la această chestiune. De asemenea, Dl. Maniu mai spunea că armistițiul, fiind un act de ordin militar, trebuie încheiat de acel care a făcut și războiul; că armistițiul, fiind un act prin excelență rapid, putea fi făcut mai bine ca oricine de către Mareșalul Antonescu, care deține puterile și armata în mâna lui; că, prin acest fapt, cât și prin trecerea ce o avea la Hitler, Mareșalul Antonescu poate paraliza o eventuală acțiune germană, în cazul armistițiului. Și m-a rugat chiar personal să stărui la Dl. Mareșal Antonescu să facă el armistițiul, căci ei îi vor da tot concursul. Am adus toate acestea la cunoștința D-lui Mareșal Antonescu.

Mai menționez că, într-una din ultimele întrevederi cu Dl. Maniu, D-sa mi-a comunicat că, după rapoartele lui Știrbey, rezultă că Uniunea Sovietică a acceptat două ameliorări asupra condițiilor de armistițiu, și anume: că, dacă armata noastră nu vrea să întoarcă armele contra Germaniei și să lupte mai departe, rușii se vor mărgini numai s-o dezarmeze și, al doilea, că se va fixa în interiorul țării o zonă neutră pe care trupele rusești nu vor intra. 

”Și-au spus că Mareșalul Antonescu să fie acela care să ducă perioada de război și legătura cu Germania, ei rămânând ca rezervă pentru cealaltă legătură externă”

Citește mai departe, GRATUIT, cu Evenimentulistoric.ro

Reprodusă din cartea ”Arhive secrete – Secretele arhivelor” volumul II, capitolul Serviciile secrete în război și după”. Intertitlurile și notele aparțin redacției Evenimentul Istoric.

AICI primul episod: MAREA SPOVEDANIE  a șefului principalului serviciu secret din România. Eugen Cristescu vorbește despre Ion Antonescu.

AICI al doilea episod: Povestea masacrului de la Odessa. Peste 25.000 de morți, rezumați în câteva cuvinte de șeful principalului serviciu secret românesc din timpul Războiului Mondial.

AICI al treilea episod: Pogromul de la Iași. Șeful serviciului secret al mareșalului Ion Antonescu, mărturii cutremurătoare despre masacre.

AICI al patrulea episod: Serviciile secrete și politicienii. Adevărul din spatele celui mai cunoscut manifest naționalist românesc.

AICI al cincilea episod: Din ordinul mareșalului Ion Antonescu sunt schimbate declarațiile dintr-un dosar de spionaj ca să scape de arestare liderul țărănist Iului Maniu

AICI al șaselea episod: Cine își asumă pierderea Basarabiei și Bucovinei. Descrierea a două operațiuni de spionaj făcute în sprijinul ieșirii României din Război.

În numărul 15 al revistei "Evenimentului Istoric" puteți citi multe materiale interesante:

• Ce a declanșat catastrofa de la Cernobîl, amănuntul tehnic despre care s-a aflat abia acum,
• Cine a fost ”condeiul din umbră” la redactarea cărții ”Orizonturi Roșii”, a generalului Ioan Mihai Pacepa,
• Masacrarea familiei Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei a fost făcută de un comando format din maghiari. Unul dintre ei va deveni, culmea, un simbol al luptei împotriva comunismului,
• Scrisoarea prin care Ierusalimul îi mulțumea lui Nicolae Ceaușescu pentru acțiunile sale de politică externă.
• O parte din articole le puteți citi pe site-ul www.evenimentulistoric.ro