De vină pentru acest fenomen care afectează grav aparatele de măsură ar fi un uriaș fluviu de fier topit care curge în adâncurile Pământului.
De mai mulți ani, Polul Nord magnetic se deplasează într-un ritm accelerat. Într-o asemenea măsură încât modelul universal utilizat de instrumentele de navigație a trebuit modificat mai repede decât era prevăzut, adică la începutul lunii februarie, deși termenul inițial era în 2020.
În 1990, Polul Nord magnetic se deplasa cu o viteză de 15 kilometri pe an. Acum, el se deplasează cu peste 60 de kilometri pe an, din Canada către Siberia.
Problema este că această migrație influențează diferența dintre Nordul magnetic și Nordul geografic, reperul marinarilor, piloților și al călătorilor pasionați.
Pentru ca busolele și alte instrumente de navigație aeriene și maritime să arate direcția corectă, ele trebuie să se conformeze unui standard universal, Modelul magnetic mondial.
La începutul lui 2018, cele două instanțe însărcinate să îl revizuiască, NOAA americană și BGS britanică, au constatat că modelul din 2015 „era atât de inexact încât era pe punctul de a depăși limita acceptabilă de eroare”, scria în ianuarie revista Nature.
O reactualizare de urgență, programată inițial pentru 15 ianuarie, a avur loc în cele din urmă pe 4 februarie, din cauza „shutdown”-ului, paralizia administrației americane, din cauza dezacordurilor privind bugetul.
Oamenii de știință afirmă că această accelerare a deplasării Polului Nord magnetic ar fi legată de un fluviu subteran de fier topit lat de 420 de kilometri, dezvăluit de sistemul de sateliți europeni Swarn în 2016.
Curgând la o adâncime de 3000 de kilometri de sute de milioane de ani, acest „jet stream” induce din ce în ce mai mult în eroare busolele.
Însă cercetătorii care l-au descoperit susțin că accelerarea fluviului de fier topit nu are nimic anormal și s-ar înscrie într-un lung ciclu al istoriei Pământului.
Recomandările noastre
