Cu excepția unor jurnaliști și așa-ziși specialiști, aflați în serviciu comandat, nimeni nu crede că ancheta în Cazul Caracal se desfășoară cum trebuie.

Lesne de observat că anchetatorii se fac că lucrează. Se fac că lucrează nu doar în scopuri publicitare, dar și pentru a trage de timp fără a se băga de seamă asta. Cînd n-au imagini de la fața locului, comentate de fătuce gîfîinde,  autoritățile alimentează presa cu așa-zise informații pe surse, cele mai multe lăsînd impresia unor fantasmagorii.

Astfel că în fiecare zi se creează impresia că s-a avansat în anchetă, cînd de fapt ancheta bate pasul pe loc. Deși îmi dau seama că ocupîndu-mă constant de Cazul Caracal, risc să fac jocul unor forțe interesate în păstrarea cu orice preț a subiectului în toată presa, astfel încît nici un alt eveniment să nu fie sesizat și comentat, astfel încît Guvernul, Președinția să-și facă de cap fără teama că ar tresări cineva, voi continua să abordez Cazul Caracal în intervențiile mele scrise și televizate.

Merită acest efort fie și dacă în Cazul Caracal ne-am afla în fața uneia dintre cele mai mari manipulări  postdecembriste. Sînt sigur că acest Caz va fi studiat și de istoricii din viitor. Ca de obicei, voi folosi în investigația mea de bibliotecă doar documentele oficiale.

N-am luat în seamă de la începutul Cazului informațiile despre care presa susține că au venit de la anchetatori pe surse. Unele sînt produsul gogoșeriei de presă, gen informațiile lui Caracudi din Cișmigiu, altele sînt intoxicări ale Autorităților.

Dintre intervențiile oficiale, cele mai interesante mi se par intervențiile din primele zile ale desfășurării Cazului. Toate stau sub semnul improvizației. Explicabil: Showrunners -ii nu știu cum se va desfășura narațiunea. Povestea care trebuie spusă prostimii n-a fost încă scrisă. Ea va fi scrisă din mers în zilele următoare și evident se scrie și acum, în funcție de principalul obiectiv al Diversiunii: Păstrarea cu orice preț a anchetei în hotarele casei lui Gheorghe Dincă, de la început gîndit de scenariști ca un Monstru.

De ce Monstru? Pentru că unui Monstru îi poți pune în cîrcă orice în Diversiunea de abatere a atenției de la ipoteza Rețelei. Să ne întoarcem, așadar, la ziua de vineri, 26 iulie 2019, ora șase. Ce ne spun despre această oră  documentele?

Ca urmare a apelurilor Alexandrei Măceșanu la 112, a discuțiilor acesteia prin telefon cu doi polițiști de la Caracal, Procuratura și Poliția intră în alertă. O minoră a fost răpită și e ținută cu forța de răpitor într-o locație din oraș!

Documentele oficiale fundamentale – Raportul MAI, Raportul publicat de Alexandru Cumpănașu – surprind o întreagă agitație pentru a afla cine a răpit-o pentru ca astfel fata să fie găsită și recuperată. Cu chiu cu vai se află numele răpitorului. Se obțin mandate de percheziție la locuințele acestuia.

Se înțelege de la sine că mandatele fuseseră obținute pentru a putea pătrunde legal în casa lui Gheorghe Dincă și a o căuta pe Alexandra Măceșanu. Miercuri, 14 august 2019, la emisiunea România9 de la TVR, Alexandru Cumpănașu a făcut o dezvăluire uluitoare. Tatăl Alexandrei a fost chemat la fața locului: „L-am întrebat pe vărul meu, de ce a fost chemat la locuința lui Dincă, iar el mi-a spus că fusese chemat pentru a identifica inelul și lănțișorul. Și atunci l-am întrebat de unde i-au fost prezentate, unde au fost găsite, iar el mi-a spus că fuseseră găsite în butoiul cu cenușă. Adică ceva nu se legă, mă întreb, ăsta ce a făcut, s-a autoincriminat? Adică după ce a ars-o ca să scape de probe a lăsat bijuteriile acolo ca să fie legat direct de probe? Să fie legat de Alexandra în mod direct, pentru că alea sunt probe clare. Iar un alt lucru suspect este acela că vărul meu fusese chemat să identifice bijuteriile la 6 dimineața, când s-a făcut descinderea. Pe Alexandra nu o mai căutau pentru că au considerat că este moartă, avînd în vedere că s-au găsit bijuteriile.”

Într-adevăr, motivînd că au găsit niște fragmente osoase despre care medicul legist spunea că ar putea fi umane, precum și bijuteriile Alexandrei, polițiștii și procurorii descinși ca s-o caute pe fata răpită opresc căutarea la un sfert de ceas de la pătrundere și declarînd că fata a fost omorîtă, declină dosarul la Parchetul Olt pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

O simplă cercetare a declarațiilor oficiale din ziua de 26 iulie 2019 ajunge la o concluzie descumpănitoare. Alexandra a fost declarată ucisă pentru a nu mai fi căutată. La 11.45, purtătorul de cuvînt al IGPR, Georgian Drăgan, lansa ipoteza, rapid devenită teză mai întîi și axiomă mai apoi, a asasinării de către Gheorghe Dincă a Alexandrei și a Luizei. La ora 13.07, tot Georgian Drăgan declară la Antena 3: „În acest moment, colegii mei iau în calcul toate ipotezele, însă, din ceea ce a declarat medicul legist, ar fi vorba despre două persoane ale căror rămăşiţe au fost depistate în urma acestei percheziţii.”

La ora 14.06, 26 iulie 2019, prim procurorul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Olt, Anca Anuța, declară că la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Olt a fost deschis dosar penal pentru omor calificat. Inițial dosarul a fost deschis la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Caracal, pentru lipsire de libertate, a mai spus Anca Anuța. Cît ai bate din palme răpirea devine omor deosebit de grav. Cei de la fața locului se concentrează pe descoperirea de probe privind omorul și nu pe descoperirea fetei.

Să revedem faptele din perspectiva vieții. Gheorghe Dincă, identificat a fi răpitorul, deși pînă la intrarea în locuință nu se putea spune asta precis, nu era o Grupare ISIS. Era pentru cei care intră în locuința sa la ora șase un cetățean fără cazier, fără nici cea mai mică bănuială c-ar fi în stare nu de o răpire de minoră în vederea violării, nu de un asasinat, ci de o faptă incredibilă chiar și în filme: Omorîrea și arderea cadavrului într-un butoi. E firesc să ne întrebăm: Admițînd că în timpul căutării fetei anchetatorii au dat de un morman de cenușă în care se aflau oseminte ce păreau umane (păreau, nu era nimis sigur), și de bijuteriile Alexandrei, cum dracu de i-a dus mintea imediat la chestia cu arderea cadavrului ziua în amiaza mare în plin oraș?

Nu de alta, dar varianta cu arderea în butoi nu e crezută de nimeni din țara asta nici după ce IML a confirmat că ADNul din oasele respective erau ale Alexandrei. Cum de-au fost siguri că Alexandra a fost omorîtă și incinerată? Nu găsiseră cadavrul, iar despre oase nu erau siguri nici măcar că sînt de om. Și chiar dacă ar fi luat în calcul ipoteza asta, de ce au oprit căutarea fetei?

Intraseră ca să găsească fata, nu ca să-l acuze pe Dincă de omor. În astfel de cazuri, de regulă, anchetatorii nu renunță o clipă la ipoteza că răpita e în viață. Se putea presupune că Alexandra a fost dusă într-o altă locație, la un complice, sau zace abandonată într-o groapă, într-o pădure. Se putea presupune că e ținută undeva în vederea scoaterii peste graniță.

Autoritățile declanșează în astfel de cazuri o amplă operațiune de căutare sub semnul urgenței. Fără a găsi cadavrul fetei, invocînd niște rămășițe umane, autoritățile proclamă că fata e moartă și, prin urmare, nu mai trebuie căutată. Seara la Caracal, la 21.45, are loc conferința de presă ținută de Nicolae Moga, ministrul de Interne și Ioan Buda, șeful IGPR.

Ioan Buda prezintă condoleanțe celor două familii și lansează diversiunea cu omorîrea Alexandrei în timp ce vorbea la 112. E mai mult decît interesant că Georgiana Hosu, în conferința sa de presă de peste două zile, duminică, 28 iulie, susține că a aflat din brusca mărturisire a lui Dincă faptul c-a omorît-o cînd a surprins-o vorbind la 112.

Pînă duminică Gheorghe Dincă a refuzat să recunoască. De unde știa Ioan Buda vineri seara ce va spune Gheorghe Dincă peste două zile? Pe lîngă crima de a răpi unei familii speranța, asumarea acestei teze, întărită de transformarea rapidă a dosarului din răpire în omor, ne demonstrează că tot ce s-a întîmplat în cazul Caracal de mai multe săptămîni încoace n-a stat sub semnul aflării adevărului, ci al ascunderii Adevărului.

Cu excepția momentului întruchipat de conferința de presă a lui Felix Bănilă, din dimineața lui 26 iulie 2019,  ancheta n-a luat în calcul și pista Rețelei. Dacă lua în calcul această pistă anchetatorii ar fi trebuit să lase deschisă ipoteza că fetele sînt în viață. Și de atunci, din 26 iulie dimineața, tot ce se întîmplă stă sub semnul uriașului efort de a convinge opinia publică de teza asasinului singuratic.