A trecut mai bine de o săptămână de când s-a făcut prima descindere la casa lui Gheorghe Dincă din Caracal iar ancheta nu a dat nici măcar un singur răspuns la multele întrebări pe care le ridică acest caz.

De atunci, anchetatorii au bâjbâit prin împrejurimile municipiului oltean, au mai făcut câte un drum la Bucureşti, s-au mai întors la Caracal, unde iar au mai făcut câte un drum prin împrejurimile localităţii şi tot aşa, ca într-un dans al incompetenţei în care infractorul îşi bate joc de cei care-l cercetează. Îşi bate joc cu bună ştiinţă, sau Gheorghe Dincă este un psihopat care efectiv a ucis şi nu-şi mai aduce aminte unde a aruncat cadavrele victimelor ca să scape de ele? Înainte de a trege o concluzie, înainte de a răspunde la aceste întrebări, să trecem în revistă câteva evenimente.

Poliţistii care aşteaptă la poartă

Miercuri dimineaţă, pe 24 iulie, Alexandra Măceşanu, o fată de 15 ani dintr-o comună aflată la opt kilometri de Caracal iese la autostop. Îngrijoraţi, părinţii anunţă poliţia. Pe la miezul nopţii îi trimit acasă să facă un duş şi să revină a doua zi. Joi de dimineaţă, pe 25 iulie, la 11.02 fata dispărută sună disperată la 112 anunţând că este răpită, bătută, violată. Greoi, foarte greoi, aparatul de căutare al fetei se pune în mişcare. STS dă iniţial două locaţii greşite. Se fac descinderi, împreună cu tatăl. Nimic. Abia în seara de joi poliţiştii ajung la poarta lui Gheorghe Dincă. De aici începe nebunia. Poliţiştii nu sunt lăsaţi să intre în forţă în locuinţa de pe strada Craiovei. Procurorul le interzice categoric acest lucru. Aşa că poliţiştii rămân în faţa porţii lui Dincă, până se face şase. Intră! Nici urmă de fată.

Aceasta a fost prima acţiune de tergiversare a anchetei. Procurorul Cristian Popescu habar nu are de lege, nici măcar de Constituţie, care are o prevedere expresă ce le permitea celor doi poliţişti ajunşi la poarta lui Dincă să pătrundă, indiferent de oră. Este greu de crezut că un procuror, fie el şi din Caracal, nu cunoaşte aceste prevederi simple ale legii, care ţin de ABC-ul meseriei.

O descindere ca un film prost de acţiune

Vineri dimineaţa, săptămâna trecută, curtea lui Dincă este plină de poliţişti care umblă capii. Unii sunt în combinezoane albe, de criminalişti, alţii în civil. Intră de-a valma prin casă, deteriorând evident urme care ar fi putut fi valoroase. Presa este extrem de interesată de caz. Acum se livrează a doua diversiune, menită să închidă spectaculos cazul. Se anunţă că în curte, într-un butoi care are sub el un arzător, au fost descoperite în cenuşă, prin cernere, urme de oase umane. De unde ştiau că sunt umane, dacă nu fuseseră expertizate? Mai mult, conform celebrului medic legist prof.dr. Vladimir Beliş, pentru a se stabili provenienţa oaselor, de om sau animal, precesul tehnologic durează minimum şapte zile, la o temperatură de 1.400 de grade, pe care Gheorghe Dincă nu ar fi putut-o obţine nicicum în butoiul lui cu arzător.

Dacă diversiunea asta a căzut, s-a aruncat alta pe piaţă. Criminalul nu a ars cadavrul Alexandrei. L-a scos din casă şi l-a aruncat. Undeva. Spre seară, avocatul din oficiu al lui Dincă iese timid în faţa reporterilor adunaţi în faţa porţii şi declară cu jumătate de gură că da, clientul său din oficiu a mărturisit. Le-a ucis pe cele două fete date dispărute, Luiza, acum patru luni de zile şi pe Alexandra, în noaptea de joi spre vineri.

Ce rol are această poveste de groază? Aceea de a limita ancheta doar la cele două evenimente: dispariţia fetelor. De asemena, se urmărea crearea unei imagini de monstru a lui Dincă. Un criminal singuratic, atenţie, singuratic, un frustrat introvertit, fără complici, un fel de lup singuratic care îşi răpea prada de pe stradă, o ducea în bârlogul lui, degrabă denumit „casa groazei”, le viola şi apoi le ucidea.

Firma de turism Poliţia Caracal Travel Holiday

Deşi se spunea despre fel de fel de grozăvii din casa groazei, de duminica trecută aceasta a rămas neatinsă de nici un fel de anchetator. Acum intervine o nouă diversiune menită să întârzie ancheta. Casa este sigilată, rămân câţiva jandarmi să o păzească, iar anchetatorii pleacă cu Dincă pe coclauri. Le spusese că aruncase cadavrul Alexandrei în Olt.

S-au dus să le arate unde. Îi duce în patru locuri. În fiecare, se scufundă scafandrii. Nimic. A doua zi, se pleacă iar în excursie, cu Dincă în frunte, care şi-a amintit că nu în Olt a aruncat cadavrul fetei, ci în Dunăre, care nu este la distanţă mare de Caracal. Alte căutări. Alte scufundări de scafandri. Nimic!

În ziua următoare, excursia se face pe malul unui lac. Oamenii încep să proceapă că totul este cusut cu aţă albă. Era limpede că prosteala cu plimbatul, conducere în teren, nu mai ţinea. Trebuia inventat altceva. Şi s-a inventat.

 

Diversiunea IML

La aproape o săptămână de la prima descinderea de la el de acasă, Gheor ghe Dincă nu-şi mai aminteşte deloc unde a aruncat cadavrul Alexandrei, dar îşi aminteşte că a fost bătut în dimineaţa când s-a pătruns în casă. Cere o expertiză medico-legală, ca să constate cât este de rănit.

Este dus la Bucureşti, în ciuda faptului că orice medic legist poate constata dacă este adevărat ce reclamă Dincă. Inclusiv din Slatina. Imediat ce suspectul este transferat la Penitenciarul Jilava, procurorul de la Caracal anunţă liniştit că pe el să nu-l mai caute nimeni o săptămână, până nu se întoarce cercetatul de la Bucureşti. De ce? Pentru că, fără învinuit, nu se mai poate face nici un fel de cercetare. Dincă ar fi urmat să stea la Jilava cel puţin o săptămână. Cam atâta s-a anunţa că durează examinarea lui să se vadă dacă a fost lovit. După care, dacă tot l-au dus la Capitală, să fie expertizat şi psihiatric. Diversiunea asta însă, nu a ţinut decât o zi, în loc de o săptămână. Dincă este examinat, joi, de legişti şi se constată că nu a fost bătut de nimeni. Nici măcar lovit. Este sănătos tun.

Numai că jurişti de marcă demonstrează cu legea în mână că ancheta se poate desfăşura la Caracal şi fără ca învinuitul să fie de faţă. Este suficientă prezenţa avocatului şi a soţiei, care este coproprietar la casă. Vineri dimineaţa, brusc, nu mai este nevoie de Dincă la INML. Este adus înapoi la Caracal, unde începe ceea ce presa cere de o săptămână: cercetarea milimetru cu milimetru a casei şi curţii casei groazei.

Cui prodest?

Să recapitulăm. Mai întâi procurorul nu-i lasă pe poliţişti să intre în casa lui Dincă, invocând aiurea un paragraf de lege şi ignorîndu-l pe cel care se aplica în acel caz. Apoi se fabrică imaginea lui Dincă. Un monstru psihopat, care ucidea de unul singur femei neajutorate, pe care le răpea de pe stradă. Acţiona de unul singur. Nu a avut complici. S-a făcut inclusiv legătura cu celebrul Râmaru, originar dintr-o localitate aflată nu departe de Caracal. Apoi se pleacă în excursie pe malurile Oltului, Dunării şi lacurilor din zonă. După care este dus la INML, la Bucureşti, pentru că brusc şi-a amintit că a fost bătut şi se anunţă că va reveni la Caracal abia peste şapte zile cel puţin. Timp în care cercetările vor sta pe loc, invocându-se, din nou aiurea, un articol de lege şi ignorându-se cel care trebuia aplicat. Înşiruirea de elemente de mai sus, ne dă dreptul să spunem că, pe lângă incompetenţa unor funcţionari mărunţi, gen operatoarele de la 112 sau miliţianul de serviciu căruia acestea i-au transferat legătura, a fost şi un plan bine pus la punct, un plan gândit în amănunt. Pe care Dincă l-a ştiut şi l-a aplicat întocmai.

 

„Am avut pilă mare la București și mi-au adus fata acasă”

Cine a conceput planul? Sau, mai exact, cum se întrebau latinii: cui foloseşte tergiversarea aceasta? Simplu. Reţelelor de trafic de carne vie din zonă, din care făcea parte şi Dincă. Era veriga de la capătul de jos, cel care făcea rost de fete. Felul în care a acţionat după răpirea Alexandrei, dovedește premeditare şi un modus operandi pe care l-a mai fost folosit şi în alte dăţi. Reţelele de trafic de carne vie funcţionează de ani de zile în zonă, „cu voie de la poliţie”. Un caracalean care nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea, mi-a spus că a păţit o poveste similară. A fost sunat de un bărbat, cum că fata lui a plecat în străinătate şi nu mai vrea să se întoarcă. A înţeles imediat ce se petrecuse. „Am avut o pilă mare la Bucureşti. Am sunat şi în mai puţin de două ore am avut fata acasă”- mi-a declarat acesta.