La Timişoara s-a dat ieri startul primei ediţii a Cupei Carpatia, la care participă 15 echipaje din România şi Ungaria. Reporterii EVZ au zburat, timp de o oră şi jumătate, cu un balon cu aer cald.

Copiii strigă să-i luăm în nacelă, adulţii au uitat de plivit grădinile, iar şoferii au tras pe dreapta şi privesc spre cer. 15 baloane cu aer cald, unul mai colorat decât celălat, se întrec în văzduh, deasupra oraşului Ciacova, situat la 28 de kilometri de Timişoara, spre graniţa cu Serbia. Pe scurt, prima ediţie a Cupei Carpatia, care a început ieri.

„A zbura cu balonul este o mare aventură”

Din aer, lumea capătă altă dimensiune. Suntem la 100 de metri înălţime, şi toţi ocupanţii nacelei din lemn trăiesc senzaţia în tăcere. Indicatoarele de bord, ruseşti, mă soară creşterea altitudinii.

„Urcăm cu un metru pe secundă”, traduce Szollosi Laszlo, secretarul Asociaţiei Aeronautice Maghiare, coleg cu noi de nacelă, spusele pilotului Barta Vincze, membru al echipajul maghiar din Tiszaujvaros, care a avut bunăvoinţa să ne ia în balon.

Ne apropiem, încet, de celelalte baloane aflate în aer, care se desfăşoară în faţa noastră ca un curcubeu. Unul e galben, altul roşu cu alb, altele au diverse modele: steagul UE sau un vultur în picaj. De la 200 de metri, căpiţele de fân arată ca nişte nuci. Când ajungem la 450 de metri, unul dintre coechipieri ne cinsteşte cu rom din Jamaica: „Trăim o singură viaţă”.

Am atins altitudinea maximă. Pilotul manevrează profesionist dispozitivul cu gaz aprins pentru a umple balonul cu aer cald. Plutim duşi de aer. E şi o vorbă printre zburătorii cu baloane. „A zbura cu balonul e o mare aventură. Ştii întotdeauna de unde pleci, dar ajungi unde te duce Dumnezeu”, ne explică pilotul.

„Aterizare forţată”

După ce ajungem aproape de graniţă, în zona de acoperire a roamingului sârbesc, începem să coborâm încet. Cinci iepuri şi două căpioare speriate de zgomotul balonului ţopăie sub noi, pe câmp. Lângă noi apare un balon al altui echipaj maghiar.

Piloţii schimbă câteva replici şi se salută în timp ce baloanele se ating. „În competiţiile internaţionale este permisă atingerea baloanelor, dar nu şi a nacelelor”, explică Szollosi Laszlo.

Trecem, lin, peste calea ferată. Mecanicul locomotivei ne salută cu un sunet prelung, apoi atelajul de zbor se îndreaptă către şosea. Traversăm DE 70 şi ne îndreptăm spre Timişoara.

La marginea pădurii de la Şag, într-un lan de grâu înalt de aproape un metru, balonul nu mai vrea să reziste în aer doborât de curenţii de vânt puternici. Aici încep senzaţiile tari. Aterizarea ne lipeşte de fundul nacelei, care, după ce trasează în lan o linie şerpuită de zeci de metri, se culcă la 90 de grade. Nouă ne vine să aplaudăm.

„Botezul” novicilor

Nu se culcă bine balonul, că apare, parcă din neant, proprietarul lanului de grâu. „Cine-mi plăteşte mie daunele?”, întreabă bărbatul. Îi explicăm că participăm la o competiţie euro-regională şi îl rugăm să ia legătura cu autorităţile judeţene.

Jenat de întâmplare, pilotul e dispus să plătească paguba şi întreabă cât face. În timp ce translatorul intermediază discuţia, românul se îmbunează brusc. „Îmi place prea mult cum vorbeşte domnul pilot, renunţ la orice pretenţii. Pe mama mea au salvat-o medicii de la Szeged”, spune proprietarul, după care dă mâna prieteneşte cu pilotul maghiar.

După o jumătate de oră, alături de balonul strâns cu ajutorul întregii echipe, ne îmbarcăm în maşina care urmează să ne ducă înapoi la Timişoara. În cele 30 de minute bineînţeles că am avut parte şi de „botezul” novicilor într-ale zborului: am fost aruncaţi în sus, peste balonul împachetat, fără baia de şampanie însă, sticla fiind uitată la locul de plecare.

START. Pentru a se ridica, baloanele au nevoie de dispozitive cu gaz

COMPETIŢIE

Patru zile, 15 echipaje şi 24 de ore de zbor

Un număr de 15 baloane cu aer cald au prins ieri răsăritul soarelui în aer, deasupra judeţului Timiş. Echipajele din România şi Ungaria participă, până duminică, la prima ediţie a Cupei Carpatia, competiţie recunoscută de Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI).

Potrivit lui Szolllosi Laszlo, co-preşedintele competiţiei, evenimentul sportiv este cotat de gradul al doilea, în contextul în care concursurile de prim rang sunt, pentru FAI, cele mondiale.

Cele 15 echipaje, din care 13 sunt din Ungaria, au fost ghidate de patru baloane ale organizatorilor. Baloanele cu aer cald sunt lansate din apropierea Timişoarei şi de la Sânnicolau Mare, doar în primele trei ore ale dimineţii (6.00–9.00) şi în cele trei de dinaintea apusului soarelui (18.00–21.00).

Potrivit specialiştilor, balonul este un aerostat format dintr-o învelitoare de formă sferică, impermeabilă, cu interiorul umplut cu aer cald sau gaze mai uşoare decât aerul, şi o nacelă împletită din fibre lemnoase, elastice.

Primul zbor cu un balon cu aer cald a avut loc pe 4 iunie 1783, protagonişti fiind francezii Joseph Michel şi Jacques Etienne Montgolfier, care au zburat cu primul balon cu aer cald din lume.