Este un bun exemplu de aşa zisă confuzie intelectuală, de cum se judecă nişte realităţi trecute de sute de ani prin prisma regulilor şi obiceiurilor de astăzi. Probabil că dacă Johannes Kepler sau Tycho Brache ar fi treziţi la viaţă de un puternic necromant, sau chemaţi de îndoielnica masă rotundă a spiritismului, ei bine, ei ar fi scandalizaţi dacă ar fi consideraţi doar astronomi. Ei se considerau nişte savanţi compleţi, nişte cercetători ai cerului, planetelor şi stelelor şi a influenţei lor pe Pământ. De fapt Azar precizează, în articol: “Până prin secolul XVII, astronomia şi astrologia erau paracticate laolaltă de cei care observau cerul ca să înţeleagă mişcarea planetelor şi să stabilească o corespondenţă cu fenomenele terestre.”
Kepler a ajuns la enunţarea celor trei legi esenţiale în mecanica cerească în opera sa “Mysterium Cosmographicum” căutând să stabilească “octavele celeste”, armonia divină a muzicii sferelor cereşti, o teorie din astrologie. Care teorie, s-a verificat prin Legile lui Kepler! Revenind pe Pământ, este adevărat că savantul avea nevoie de mulţi bani, ca să susţină, timp de şase ani, la tribunal, nevinovăţia mamei lui, acuzată de vrăjitorie. A devenit protejatul celebrului general de Wallenstein căruia îi făcea horoscoape, generos plătite de nobil. Acum, dacă vreţi să fiu sincer, cred că generalul dorea din toată inima să ajute pe omul de ştiinţă, ajuns la ananghie. Şi o făcea cu delicateţe, plătind enorm pentru un horoscop. Dacă chiar avea nevoie de horoscoape, credea în astrologie, asta nu se mai ştie, dar se cunoaşte declaraţia lui, când a primit un horoscop de la Kepler, chiar pe câmpul de bătălie: “…chiar îmi trebuia horoscopul acesta, îmi face tare bine, mă liniștește și îmi dă încredere în viitor!” Există date că Kepler a oferit servicii astrologice şi împăraţilor Rudolf II şi Ferdinand II.
În articolul din “Sciences et Avenir” întrebarea din subtitlu este tranşată, până la urmă. “Este greşit să judeci trecutul prin lumina exigenţelor raţionale ale prezentului”. Se continuă prin afirmaţia că trebuie să fim convinşi de sinceritatea demersului astrologic al lui Kepler. El dorea, spune Gérard Simon, cunoscutul istoric al ştiinţei, să combată dogma lui Aristotel a existenţei unei lumi perfecte, supralunară şi o sfere a imperfecţiunii, sublunară. Iar astrologia îi oferea motivele, prin existenţa unei metode care demonstra că totul, în Cosmos este dinamică, mişcare… viaţă! “Cum este în Cer, este şi pe Pământ!”
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
