Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prelungind până în 2021 ancheta internaţională privind moartea misterioasă în 1961, în Africa, a suedezului Dag Hammarskjöld, secretarul general al Naţiunilor Unite la acea dată, informează AFP, citată de Agerpres. Adoptarea s-a făcut prin consens fără supunere la vot a textului iniţiat de Suedia şi cosponsorizat de peste o sută de ţări.

Suedia a recomandat realegerea în funcţie a juristului tanzanian Mohamed Chande Othman care desfăşoară ancheta de mai mulţi ani. În ultimul său raport, publicat la începutul lui octombrie, acesta a reproşat mai ales Statelor Unite şi Marii Britanii că nu pun la dispoziţie informaţiile pe care le deţin despre moartea lui Hammarskjöld.

Al doilea secretar general din istoria ONU, Hammarskjöld a murit alături de 15 persoane la 18 septembrie 1961 când avionul lor DC-6 s-a prăbuşit în apropiere de Ndola, în Rhodesia de Nord, actuala Zambia. Hammarskjöld încerca atunci să evite secesiunea provinciei Katanga de Congo, bogată în minereuri, şi să ajute Căştile Albastre, aflate în mare dificultate.

Conform concluziilor unor anchete, accidentul a fost cauzat de o eroare de pilotaj, însă, după 2014, noi investigaţii au reorientat căutările spre posibilitatea unui atac comis de un alt avion, ipoteză preluată de ultimul raport redactat de Mohamed Chande Othman.

Documentul salută faptul că mai multe ţări (Franţa, Belgia, Suedia şi Zimbabwe), prin numirea – aşa cum a cerut – a câte unui „responsabil independent” naţional, i-au oferit răspunsuri. Mohamed Chande Othman deplânge în schimb faptul că nu a obţinut niciun răspuns la întrebările sale din partea SUA, Africii de Sud şi Marii Britanii, chiar dacă şi ele au desemnat un „responsabil independent” pentru a studia arhivele naţionale legate de acest dosar. „Africa de Sud, Regatul Unit şi SUA trebuie să deţină cu siguranţă importante informaţii nedivulgate”, a spus el.

Rezoluţia îndeamnă „statele membre, în special cele amintite în raport, să furnizeze toate înregistrările utile aflate în posesia lor”. În raportul său, juristul tanzanian evocă existenţa probabilă a unor interceptări a comunicaţiilor de către state membre ale ONU şi existenţa unor mijloace aeriene din Katanga ce ar fi putut permite un atac asupra avionului în care se afla Hammarskjöld. El citează de asemenea prezenţa pe teren a unor paramilitari străini – piloţi, agenţi de informaţii – la momentul prăbuşirii aeronavei.