Stelele te avantajează pe plan profesional. Ideile tale sunt astăzi clare şi chiar de o oarecare eleganţă. Nici planul relaţiilor umane nu este prost aspectat. O zi plăcută, în plină formă!

11 februarie

 

O discuție interesantă pe Dimineața Astrologilor. HOROSCOPUL LUI DOM' PROFESOR

 

Pe 11 februarie s-au născut Thomas Alva Edison, Burt Reynolds, Leslie Nielsen, Sheryl Crow, Traian Filip.

Sinaxar, Sântul Sfinţit Mc. Vlasie.

Prieten şi vindecător al animalelor, Sf. Vlasie are o legătură specială şi cu păsările. În popor se spune că Sfântul le dezleagă ciocul micilor zburătoare şi că de acum păsările încep să cânte. „Cine se roagă la Sf. Vlasie, acela nu rămâne fără para în pungă” – Sf. Vlasie este văzut şi sub aspectul minunilor pe care le făcea când ieşea din peştera unde pustnicea. Sf. Vlasie se ţine ca să nu se nască copiii şi animale monstruose, contra insectelor şi a viermilor, pentru sănătatea rudelor de sânge etc.

Un sfânt pluricalificat, bun la orice, probabil o calchiere al cine ştie cărui zeu al primăverii, primăvară ce stă să vină, din mitologia greco-romană! Cred că este vorba de Marele Zeu Pan, primul şi cel mai vechi dintre zei, un zeu al naturii de dinaintea lui Cronos, Timpul.

Ieri a mai fost o sărbătoare, astăzi alta, mâine... nu se mai ştie! Timpul era organizat la daci într-un fel care poate să pară ciudat omului de astăzi, contemporanului. Nu existau săptămâni de lucru şi weekend-uri, program fix de lucru.

Viaţa avea alte dimensiuni, altele erau interesele, pasiunile şi succesele şi realizările. Vă puteţi închipui că cea mai mare realizare la care visa un adolescent era să fie ales ca sol către Zamolxe! Iar o fată nu putea să dorescă ceva mai presus decât să devină păzitoarea "vetrei" cum se numea focul sacru din peştera-templu. Dacii aveau trei denumiri pentru foc, reflectând o filozofie adâncă, profundă, despre natură, zei şi oameni.

Timpul era organizat altfel de aceşti oameni fabuloşi, strămoşii noştri. În funcţie de ceea ce aveau de făcut, de comandamentele anotimpurilor, de ritmurile naturale ale culegătorilor, vânătorilor, păstorilor, agricultorilor. În general era o perioadă de câteva zile de muncă, hai să zicem zece, urmate de trei zile de sărbători, zile de odihnă şi petreceri.

Ei nu îşi organizau munca după calendar, ci făceau calendarul după ce aveau de lucrat!

De aceea le ajungea timpul!

Îmi scrieţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi că nu vă mai ajunge timpul, că sunteţi în criză de timp, că timpul fuge prea repede...

 

Am avut o discuție lungă pe Dimineața Astrologilor. Discuția mi s-a părut interesantă, așa că vă fac părtași și pe domniile voastre, am înregistrat-o. Conform uzanțelor uniforme nu pot să dezvălui numele și țara celui care lua cuvântul, dar pozițiile mele probabil că sunt ușor de recunoscut.

Schimbul de idei mi s-a părut interesant (și a avut loc într-un mod perfect profesional și amabil), public aici o transcriere aproape integrală (cu toate acestea, referințele la persoane sau organizații au fost neutralizate). Iată: