A trecut ușor neobservată informația că, în 2015, guvernul României și-a planificat să deschidă fix 36 de kilometri de autostradă: 10 kilometri între Nădlac și Arad, plus 25,6 kilometri pe ruta Timișoara-Lugoj.
Punct. Potrivit informațiilor din Ziarul Financiar, Ungaria are în plan deschiderea a 55 de kilometri – în condițiile în care această țară are deja o rețea de 1.390 km de autostrăzi, față de cei 695 km în România. Bulgaria, cu o rețea de autostrăzi de 627 kilometri, vrea să inaugureze în 2015 nu mai puțin de 142 km.
Este o imagine parțială a haosului din Transporturi, din ultimii ani. Ponta a rulat patru miniștrii, dar realitatea este că, în tot acest timp, compania de drumuri și autostrăzi a fost în subordinea fantomaticului departament pentru infrastructură și investiții străine. Abia în decembrie, CNADNR a revenit la Ministerul Transporturilor, dar, în schimb, Autoritatea de Management a Programului Operațional Sectorial Transporturi (AMPOST) a fost luată de la acest minister și transferată la cel al Fondurilor Europene. Master Planul pe Transporturi nu este gata. Din acest motiv, Comisia Europeană nu a aprobat nici acum Programul Operațional Infrastructură Mare – cel mai consistent program din exercițiul bugetar 2014-2020.
Aparent, premierul Ponta are planuri mari: vrea ca, în 2015, din bugetul de stat, să cheltuie vreo zece miliarde pentru investiții. Sună bine, dar avem deja experiența anului 2014: din promisele investiții de aproximativ zece miliarde de euro, până la 30 noiembruie erau cheltuiți sub 3 miliarde de euro.
Problema, pe termen scurt, a completei lipse de interes și a haosului din sectorul investițiilor în infrastructură este că vom pierde masiv din fondurile europene pentru Transporturi. Până la 31 decembrie, rata de absorbție pentru perioada 2007-2013 era puțin peste 50%, imposibil de sperat că vor fi cheltuiți toți banii. Pe termen lung, România rămâne undeva în Evul mediu, din punct de vedere a rețelei de transport, și va avea probleme să atragă investiții străine.