În 1989, în Europa de Est au avut loc mai multe revoluții de îndepărtare a comunismului, însă doar cea din România s-a transformat în masacru. Pe 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu a ordonat armatei să tragă în mulțimea de oameni care își strigau nemulțumirile în stradă.

Revoluția din 1989 a debutat pe 16 decembrie, la Timișoara. Laszlo Tokes, un preot reformat, a reușit să supere regimul comunist cu predicile sale, mai ales cu încurajarea „Nu vă fie frică!”. Acest mesaj a răzvrătit Polonia la îndemnul papei Ioan Paul al II-lea. La ordinul Securității, preotul din Timișoara urma să fie izolat într-o parohie la țară, însă enoriașii nu au vrut ca acest lucru să se întâmple.

Timișorenii s-au adunat la fereastra lui Tokes, iar pentru că se apropia Crăciunul, au aprins lumânări și au început să cânte colinde. La început doar baptiștii s-au adunat pentru a încerca să anuleze ordinul de evacuare. Protestul lor a fost difuzat și la televizor, iar oamenii și-au amintit de imaginile cu candele aprinse din Praga. Atunci au înțeles că urma să se întâmple ceva. Încetul cu încetul, oamenii veneau în Piața Maria. Un protest era o mișcare nouă și nu știau de unde să înceapă, până cânt o voce a dat startul: „Jos Ceaușescu!”.

Tramvaiele au fost oprite în Piață, iar oamenii s-au alăturat protestatarilor. Ziua de 16 decembrie, prima zi de Revoluție în România, a fost singura pașnică, însă mai mulți manifestanți au fost arestați.

17 decembrie 1989, masacrul de la Timișoara

A doua zi, protestatarii s-au adunat din nou, de data aceasta în fața sediului Partidului Comunist Român, situat în Piața Operei. Nimeni nu se aștepta la o astfel de mișcare din partea timișorenilor, așa că liderii PCR și Securitatea au fost luați prin surprindere, fără a avea un plan de acțiune.

Pe 17 decembrie 1989, era pentru prima dată când poporul cerea socoteală pentru arestările făcute de Securitate în ziua precedentă. Coloane de militari au început să traverseze Timișoara, iar mulțimea se revolta din cauza violenței. După ce sparg mai multe librării și distrug cărțile pe coperta cărora era tipărit portretul lui Nicolae Ceaușescu, protestatarii iau cu asalt clădirea Comitetului Județean de partid.

Forțele de ordine ripostează și reușesc să țină mulțimea departe de sediu PCR cu ajutorul gazelor lacrimogene. Securitatea și Armata împart orașul. Armata răspunde de mai multe întreprinderi, de Piața Maria și de gară, în timp ce Securitatea se ocupă de Piața Operei, Piața Libertății și Spitalul Județean.

Timișorenii nu mai țineau cont de acțiunile forțelor de ordine. Mulțimea era din ce în ce mai revoltată, iar oamenii se adunau în Piața Operei. Aici a fost nucleul Revoluției din 1989. Cu cât trecea timpul, situația se agrava. Forțele de ordine au scos tancurile și soldații pe străzi. Vasile Milea, ministrul Apărării din acea perioadă, a dat ordin de „Alertă”. Instituirea stării de luptă în județul Timiș era un ordin venit de sus, de la Nicolae Ceaușescu.

Piața Operei a fost încercuită de soldați, iar manifestanții prinși la mijloc. Cu toate acestea, nu s-au lăsat intimidați. Au intrat în sediul PCR și au distrus inscripția comunistă de pe fațadă. De la o oră la alta, situația devenea din ce în ce mai gravă.

Nicolae Ceaușescu ordonă deschiderea focului asupra poporului

Pe 17 decembrie 1989, în jurul orei 17:00, Comitetul Central al Partidului Comunist s-a reunit la București. Elena Ceaușescu era supărată că militarii nu au respectat ordinele: „Să fi tras în ei, să fi căzut. Şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă”.

„Deci măsuri imediate! Să lichidăm repede ce este. Să fie în stare de luptă şi unităţile de la Interne şi unităţile de la Apărare. Şi oriunde se încearcă vreo acţiune, să fie lichidată radical!”, au fost ordinele lui Nicolae Ceaușescu.

Liderii comuniști au ordonat deschiderea focului asupra mulțimii, iar miniștrii Milea și Postelnicu, precum și șeful Securității, Iulian Vlad, au executat, fără a se opune. Trimit la Timișoara pentru a opri revolta pe generalul Victor Atanasie Stănculescu și pe generalul Mihai Chițac.

Nu au trecut nici două ore de la emiterea ordinului că masacrul începe pe Calea Girocului. Treptele Catedralei ctitorite de Regele Mihai încep să fie umplute de sânge și de trupurile manifestanților uciși sau răniți. Revoluția începe cu adevărat.

Marcel Tolcea, profesor universitar, a povestit că soția sa a venit acasă speriată și plângând. Potrivit acestuia, avea sânge pe pantofi și era șocată de ceea ce a văzut pe străzile din Timișoara. Profesorul a ieșit în Piață și a putut vedea cu proprii lui ochi trupurile neînsuflețite care stăteau întinse în stradă. El povestea că persoanele rănite erau transportate la spital în portbagajul mașinilor.

35 de ani de la Revoluție. Străzile erau pline de sânge, însă timișorenii nu cedează

Europa Liberă transmite informații cu privire la masacrul de la Timișoara. Neculai Constantin Munteanu relata scenele din Piața Operei: „Nu trageți, fraților!”, „Nu trageți!”. Dar au tras...

În doar câteva ore, s-a dat alerta la Spitalul de Urgențe. Șefii secțiilor făceau trierea victimelor, iar restul chirurgilor au operat întreaga noapte. Directorul spitalului a cerut suplimentarea cu sânge din orașele apropiate. Chirurgul Horia Pleș susține că în noaptea de 17 spre 18 decembrie a operat ca în vremea războiului. Unele victime au fost salvate, însă pentru altele a fost mult prea târziu.

Registrele Spitalului Județean au înregistrat în acea noapte 300 de pacienți împușcați. 50 au fost declarați morți, iar 250 răniți.

„Noi nu am fost obişnuiţi cu plăgi împuşcate, foarte rar accidente de vânătoare. Dar asta cu leziuni, noi nu am mai avut. Asta a fost practic o situaţie de război! Numai statele în care e război, statele pot avea o experienţă mare. Ce m-a impresionat cel mai mult? A fost mormanul de decedaţi care au ajuns la sala de operaţie şi erau clădiţi acolo, lângă blocurile operatorii care s-au grăbit să îi ducă sus şi au murit. Se făcuse un morman. Ăla m-a impresionat . Asta din cauza unui triaj inadecvat, ei nu ar fi trebuit să ajungă la sala de operaţie. Au alt loc”, a povestit chirurgul Marius Teodorescu, potrivit digi24.ro.

Operațiunea „Trandafirul”

Revoluția din decembrie 1989 a fost un masacru. Mihaela Ferkel, inginer horticultor la acea vreme, a ieșit în stradă alături de soțul său. Din păcate, acesta a fost împușcat, însă a ajuns la spital viu. Fără să știe că a murit, ea aștepta că ridice trupul unei alte femei de la morga spitalului. Nu a mai apucat să facă acest lucru. Miliția a înconjurat spitalul și a scos toți însoțitorii afară, sub amenințarea armelor.

Această acțiunea a avut loc în urma ordinului dat de Elena Ceaușescu. Soția liderului comunist a cerut ca o parte din cadavre să fie furate de la morga din Timișoara și duse la București. Institutul Mina Minovici s-a ocupat de incinerarea a 43 de cadavre, printre care se afla și trupul neînsuflețit al soțului Mihaelei Ferkel.

Cenușa celor 43 de revoluționari a fost adunată în patru pubele de gunoi și aruncată în Dâmbovița, printr-o gură de canal. Deși operațiunea ordonată de Elena Ceaușescu a fost una cumplită, ea a primit denumirea de „Trandafirul”.

Acțiunile liderilor comuniști nu au reușit să reducă la tăcere mulțimea. Pe 20 decembrie 1989, Timișoara a devenit primul oraș liber al României. Ceaușescu a suferit prima înfrângere în fața poporului.