Într-unul din ultimele numere ale EVZ apărute în 2014, scriam despre enigmaticul „terorist” ciung care, în decembrie 1989, trăgea de pe o clădire de lângă Radiodifuziunea română. La televizor, unul dintre crainicii diversioniști anunțase că la Radio, în zona străzii Nuferilor, s-a deschis foc puternic, instituția fiind sub asaltul armelor. Oamenii erau chemați, la fel ca și la TVR, să apere locul din care se transmiteau știri importante pentru țară.

Era în 24 decembrie 1989. Vestea că un bărbat ciung, îmbrăcat într-o salopetă închisă la culoare, care trage de pe o clădire, s-a întins cu repeziciune. Interesant era că nimeni nu reușea să-l oprească, deși în zonă fuseseră dislocate importante efective de militari de la Armată. A fost prins după împușcarea soților Ceaușescu.

Așa cum am scris și în primul articol, în perioada imediat următoare, n-am aflat mare lucru de la procurorii care instrumentau, la începutul anilor ’90, „dosarele revoluției”. Mi s-a spus că omul fără o mână era un muncitor, venit și el să apere Radioul, și care s-a trezit cu o armă în mână, de la gărzile patriotice sau de la revoluționari. Le-a declarat procurorilor că atunci când a început să se tragă spre casa în care se refugiase, a ripostat, crezând că împușcă teroriști, nu soldați.

Povestea despre teroristul ciung a apărut în multe ziare ale vremii, dar nimeni nu l-a văzut declarând ceva și nici ziariștii nu i-au aflat identitatea. Iată însă că am găsit un material de sinteză al Procuraturii Militare, prezentat de către procurorul general Mihai Ulpiu Cherecheanu și adjunctul său, generalul Mugurel Florescu, în decembrie 1992, într- o conferință de presă la care am fost prezentă. Există în acest raport un capitol aparte despre „suspecții” din timpul revoluției și despre teroriști. Este extrem de interesant cum vedeau procurorii, în urmă cu 23 de ani, ce se întâmplase în decembrie ’89, cine a tras și ce elemente de diversiune au fost folosite.

„Una dintre problemele extrem de controversate are în vedere persoanele suspectate de terorism, ori de activități diversioniste. Fără a mai discuta noțiunea de «terorism», care necesită unele observații și detalieri, trebuie specificat faptul că, în rândul persoanelor care au făcut obiectul cercetărilor, nu au fost identificate unele care să fi fost reținute în circumstanțe concrete, de natură a demonstra efectuarea cu bună știință a unor activități de tip terorist”, s-a consemnat în documentul Procuraturii. Anchetatorii militari au fost de părere că acțiunile armate din stradă au fost, de fapt, diversiuni. Au ajuns la această concluzie după ce au cercetat 1.873 de persoane, dintre care 1.146 din orașe reședință de județ și 727 din restul teritoriului. Dintre acestea, 1.024 au fost militari și 849 civili.

Procurorii prezintă și câteva cazuri de notorietate în acele zile, relatate ca acțiuni ale unor teroriști, și arată că i-a identificat pe bărbații luați drept teroriști. Revăzându-le numele în acest document, mi-am amintit de o carte-album, scoasă de redacția ziarului „Tineretul liber” (cu siguranță poate fi găsită în biblioteci!) în care au fost publicate poveștile unora dintre tinerii care au fost confundați cu teroriști, fie din cauza tenului măsliniu, fie din cauza unor gesturi necugetate. Un caz cutremurător este cel al lui Cristian Lupu, împușcat și dus la Spitalul de Urgență. Brunet, cu părul creț și aflat în comă, Lupu a fost luat drept arab și a fost legat cu cătușele de pat. Mama sa l-a găsit după câteva zile de căutări prin toate spitalele, însă băiatul ei avea să moară.

Revoluționarii „au arestat” un surdo-mut, un ciung și un fals medic

Procurorii au consemnat: „Guță Sile – surdo-mut, care nu putea să vorbească, scoțând sunete nearticulate, a fost considerat cetățean străin, vorbitor al limbii engleze și deci a fost reținut ca suspect de terorism

● Au existat mai mulți cetățeni arabi (iranieni, sudanezi, iordanieni), studenți la IMF, care au fost reținuți, uneori în mod repetat de populație, pentru simplul fapt că, judecând după aspectul lor, păreau arabi și, deci, potențiali teroriști

● La fel se prezintă situația și în cazul lui Lupu Cristian de la Spitalul de Urgență, considerat terorist arab

● Există și cazul falsului doctor care a acordat asistență medicală răniților din sediul CC. Acesta, în realitate medic stomatolog, a fost denunțat de către o asistentă medicală ca fiind un fals medic și, în consecință, a fost arestat și depus ca terorist

● Roșioanu Alexandru a primit armă în mod legal de la locul de muncă (Gărzi Patriotice), după care a transportat cu mașina proprietate personală un rănit la Spitalul Municipal. În drumul de întoarcere a fost reținut

● Au existat, de asemenea, bolnavi psihici a căror conduită a părut suspectă și au fost reținuți. Edificator în acest sens sunt: Pârvulescu Adrian – ciungul, Olaru Ion, trimis la Spitalul 9 pentru că făcea agitație pe data de 25.12.1989 în fața fostului sediu al CC sau Chichioarcă Carmen, zisă și „Sperlă Ana”, internată la Spitalul de Urgență, bolnavă psihic și care a fost prezentată ca teroristă într-un film realizat de Televiziunea cehoslovacă. Aceasta susținea că a văzut-o pe Maricica Puică (n.r. - campiona noastră la atletism) deghizată în bărbat și că are cunoștință de multe depozite cu «grenate» și dinamite”. Deci, ciungul de la Radio, care a tras sute de cartușe, se numea Adrian Pârvulescu și era bolnav psihic, așa cum au constatat oficial procurorii militari. Rămâne, însă, o enigmă cine l-a înarmat. Pentru acest aspect, procurorii au următoarea explicație: „Exemplele nenumărate demonstrează un lucru cert: organele de urmărire penală nu au primit spre anchetare elemente care să fi fost capturate în împrejurări certe, de natură a demonstra că au fost prinse în timp ce trăgeau”.

Legistul Vladimir Beliș despre „teroriștii” aduși la morgă

În albumul-document „Revoluția română”, editat de Agerpres, există o declarație a profesorului dr. Vladimir Beliș, șeful Institutului de Medicină Legală în decembrie ’89. La morgă fuseseră duși „teroriștii” împușcați.

„Printre cadavrele aduse la Institut au existat și un așa-numit grup «T», de la terorist, 25-30 de persoane, care, la ordinul meu, au fost plasate separat, într-o altă încăpere. O parte au fost scoase de acolo, întrucât fie au fost identificate ca nefiind teroriști, fie nu au existat dovezi pentru acte teroriste. Până la urmă, foarte puține din cadavrele care nu au fost identificate au rămas sub acest semn de întrebare, care persistă și astăzi – cine au fost teroriștii?”