Ce faci dacă ai 24 de ore de petrecut în Beijing? Mergi să vezi locurile celebre sau alegi să le cunoşti viaţa de zi cu zi. Eu am ales să văd cum trăiesc chinezii de rând din Capitală şi nu am regretat. Mai nimeni nu vorbeşte engleză, dar sunt foarte voluntari după ce înţeleg prin semne ce vrei, nu par a respecta vreo regulă de trafic, dar nimeni nu este nervos, muncesc toată ziua, dar noaptea cu siguranţă ştiu să se distreze, mâncare este bună şi extrem de ieftină

După aproape 24 de ore prin avioane şi aeroporturi am ajuns în sfârşit la Beijing. Primul lucru pe care îl remarc este că în aeroport toţi oamenii sunt scanaţi termic, existând mici insule în care stau câte doi poliţişti care urmăresc pe monitoare ca nu cumva cineva să aibă ceva suspect pe sub haine. La hotel am de luat o decizie grea. Aflu că la fiecare două ore există un microbuz gratuit din partea hotelului pentru a ajunge în centrul oraşului. Aleg totuşi ca ziua să o folosesc pentru a vedea cum trăiesc chinezii de rând din cartierul Xinggu, unde se află hotelul.

FOTO: Tarabele cu produse așezate pe trotuar sunt ceva comun la Beijing

Nimeni nu este nervos în trafic

Îmi atrage atenţia că traficul se desfăşoară parcă fără nicio regulă. Nu văd semafoare, nu îmi dau seama ce reguli de prioritate se respectă, dar totuşi nimeni nu este nervos, nu aud nici măcar un claxon. Este un cartier de blocuri cu patru şi cinci etaje şi cu mici parcuri la fiecare intersecţie. La parterul cladirilor nu există vreun metru care să nu fie folosit de către o mică afacere de familie. De la magazine de haine, croitorii în care intri din stradă, mici fast food- uri sau aprozaruri găseşti orice în acest cartier. Mă uimesc magazinele de fructe şi legume: când intri în ele te loveşte un buchet de miresme plăcut de la fiecare produs aflat în galantare.

Foto: O supă chinezească picantă te revigorează instant

Două supe şi un hamburger, trei euro

Aceste miresme îmi aduc aminte că ar trebui să caut un loc unde să mânânc. Intru într- un restaurant dotat simplu, dar foarte curat. Nicio ospătăriţă nu ştie engleză, dar am norocul ca meniul să aibă poze. Aleg două tipuri de supe, din curiozitate, şi un fel de hamburger chinezesc. Ospătăriţa îmi aduce nişte ardei iute pisat ca să mă facă să înţeleg că una dintre supe este foarte picantă. Îi fac semn că este în regulă, sunt decis. Supa este o surpriză plăcută. Este fierbinte, are gust şi este atât de picantă încât aş fi avut nevoie de un prosop să scap de transpiraţia care a apărut instant. Efectul este că după aproape 30 de ore în care am dormit doar o oră în avion mă energizez instant. Parcă sunt ca nou. Ajung la burgerul lor: carne de porc tocată grosier, gătită pe plită încinsă, la care adaugă ceapă verde iar toată această compoziţie se pune într-o mică pâine. Foarte bună şi aceasta. Surpriza mare vine odată cu nota de plată: doar 23 de yuani, adică vreo 3 euro. O masă din care se puteau hrăni lejer două persoane.

„Teleshoping” live la tarabele din piaţă

Înapoi pe străzile oraşului. Ajung într-o mică piaţă în care găseşti la nişte tarabe improvizate de la haine până la produse cosmetice. La standul de cosmetice cele trei femei care vând fac un fel de teleshoping live, fiecare vorbind pe rând la o portavoce pentru a promova produsele. Totul pare ieftin, o pereche de încâlţări putând fi cumpărată cu mai puţin de 10 euro iar un tricou cu echivalentul a 5 euro.

Caracatiţă pe băţ, înainte de a merge în club

Odată cu lăsarea serii muzica începe să se audă din fiecare pub, reastaurant sau club. Înainte de a merge în cluburi, tinerii se opresc la micile standuri care vând mâncare pe stradă. Încerc tentaculele de caractiţă pe băţ preparate pe plită încinsă: crocante şi foarte condimentate. Perfecte pentru începutul unei nopţi de distracţie. Şi costă doar doi euro. Este deja târziu şi mă întorc la hotel. Încerc să găsesc cuvântul care i-ar putea caracteriza pe aceşti oameni. Cuminţi, asta pare să fie linia generală. E adevărat cu nu prea vorbesc alte limbi în afară de a lor, dar sunt atât de voluntari încât găsesc o soluţie să te îndrume comunicând cu ei prin semne.

A pictat 10.000 de globuri cu nume din întreaga lume

Într-un unul dintre micile magazine l-am Huang Fu, un bărbat de 51 de ani care realizează nişte globuri din sticlă cu diferite semne pictate pe ele. Îmi arată cum le face: pictează practic prin interiorul globului, printr-un process foarte migălos, folosindu-se uneori şi de o lupă. Îmi explică că poate scrie chiar şi numele cuiva care doreşte asta. Preţul pentru un astfel de glob pleacă de 12 euro şi ajunge până la 35, în funcţie de mărime. Face asta de peste 30 de ani şi îmi spune că a vândut în această perioadă peste 10.000 de globuri cu nume de turişiti din întreaga lume.

FOTO: Huang Fu pictează globuri din sticlă de 30 de ani