“Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia constituie o mare greşeală şi o ameninţare pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume şi este o zi a ruşinii pentru mişcarea internaţională, li s-a adresat, cu fermitate, Ceauşescu. Nu există nici o justificare şi nu există nici un motiv care să facă admisibilă, fie şi numai pentru o clipă, ideea unei intervenţii în treburile interne ale unui stat socialist frăţesc (…) Nici un străin nu are dreptul de-a spune ce formă trebuie să capete construirea socialismului”. Asta spunea Nicolae Ceaușescu în 1968, în Piața CC-ului.
Ceaușescu a urcat în ierarhia Partidului Comunist în România de după Al Doilea Război Mondial, devenind secretar general al partidului în 1965 și obținând în cele din urmă controlul partidului în 1967. În ciuda faptului că mai târziu a fost renumit pentru politicile sale economice dezastruoase și pentru încercarea de a înființa cel mai totalitar stat din Europa, Ceaușescu domnia a avut o tendință comparativ liberală în primii ei ani, scrie ADST, o prestigioasă instituție de training diplomatic din SUA.
Cenzura în mass-media publică a fost mult relaxată, iar naţiunea a fost „liberă” în comparaţie cu alte state comuniste. Cu toate acestea, această perioadă de stabilitate a fost de scurtă durată. Abuzurile drepturilor omului și restricțiile crescânde ale libertății presei au crescut în timp ce Securitatea, poliția secretă, a crescut vertiginos în numărul de membri.
Într-un act îndrăzneț de sfidare, Ceaușescu și-a propus să-și distanțeze țara de blocul sovietic. El a contestat deschis opiniile Kremlinului asupra anumitor probleme, în special rolul României în acordurile regionale.
1968 - invazia sovietică în Cehoslovacia
Tensiunile s-au agravat și mai mult în urma invaziei Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia în 1968, condusă de Uniunea Sovietică. Pe 21 august, în ceea ce avea să devină cel mai faimos discurs al său, Ceaușescu a declarat că invazia este o „gravă eroare și constituie un pericol grav pentru pacea în Europa și pentru perspectivele socialismului mondial”.
Diplomatul american Harry Barnes a servit în România în primii ani relativ calmi ai domniei lui Ceaușescu. El a asistat la reacția națiunii la invazia sovietică a Cehoslovaciei, o acțiune care l-a propulsat pe Nicolae Ceaușescu în grațiile Occidentului. Barnes a lucrat îndeaproape cu Nicolae Ceaușescu servindu-i chiar ca interpret în vizitele de stat în Statele Unite. Mai târziu, în cariera sa, a devenit ambasador atât în România, cât și în India. El a lăsat câteva mărturii despre acele momente.
În 1968, Nicolae Ceaușescu a ținut un discurs devenit legendar. Vi-l prezentăm în integralitate, grație strădaniei lui Marius Mioc
Discursul lui Nicolae Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu: Dragi tovarăși. Plenara Comitetului Central al Partidului, Consiliul de Stat, Guvernul, reprezentanții conducerilor organizațiilor obștești, sindicate, tineret, femei, uniunile de creatori, au hotărît în unanimitate să-și exprime deplina solidaritate cu poporul cehoslovac, cu partidul comunist cehoslovac (aplauze, urale)! (… – comentariu din studio)
Nicolae Ceaușescu: Dragi tovarăși. Cetățeni ai Țării Românești. Pătrunderea trupelor celor 5 țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume! Este de neconceput în lumea de astăzi, cînd popoarele se ridică la luptă pentru a-și apăra independența națională, pentru egalitate în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea și independența unui alt stat (aplauze). Nu există nici o justificare și nu poate fi acceptat nici un motiv pentru a admite, pentru o clipă, numai ideea intervenției militare în treburile unui stat socialist (aplauze). Delegația noastră de partid și de stat care a vizitat săptămîna trecută Cehoslovacia s-a convins că poporul cehoslovac, că partidul comunist cehoslovac, clasa muncitoare cehoslovacă, bătrîni, femei, tineri, în unanimitate sprijină conducerea partidului și statului pentru a asigura triumful socialismului în Cehoslovacia (aplauze).