Pentru conducerea de la București, mai îngrijorătoare se dovedeau informațiile obținute de Direcția de Informații Externe (DIE – serviciul de spionaj al Securității).

Cronologie

1945 - impunerea regimului comunist în Cehoslovacia

1967 - pe fondul unei crize economice prelungite, o aripă reformatoare a Par tidului Comunist din Cehoslovacia a demarat un program în favoarea democratizării societăţii şi renunţarea, în timp, la modelul politic comunist, acțiune care a nemulțumit Moscova

1968, ianuarie - alegerea unui nou lider al partidului Comunist Cehoslovac. Antonín Novotný, comunist înveterat puternic contestat în țară, este înlocuit cu Alexander Dubcek

1968, aprilie - Dubcek își prezintă programul în care propune

1968, 3 august - URSS a organizat la Bratislava o dezbatere a partidelor comuniste în cadrul căreia s-a pus accentul pe dreptul URSS de a interveni în statele din blocul comunist socialist în eventualitatea în care apare riscul revenirii capitalismului (Doctrina Brejnev)

1968, 20-21 august - forțele armate a cinci state membre ale Tratatului de la Varşovia (URSS, RDG, Bulgaria, Polonia şi Ungaria) au invadat Cehoslovacia. 5.000 de tancuri și 200.000 de soldați au pătruns în țară. Deși făceau parte din acest organism înființat în 1955, România și Albania n-au contribuit la represaliile din Cehoslovacia. În ciuda apelului lui Dubcek - în care cerea populației să protesteze pașnic - în urma invaziei 72 de cehi și slovaci și-au pierdut viața, iar alte sute de oameni au fost rănite. Dubcek a fost arestat și dus la Moscova cu un avion militar rusesc. Protestele din Cehoslovacia i-au determinat pe ruși să renunțe la intenția inițială de a-l elimina pe Dubcek. Mai mult, el și-a păstrat funcția, continuând un program de reforme - mai moderate însă.

1969, aprilie - Dubcek a fost înlocuit din funcţia de Prim Secretar cu Gustáv Husák. Husák a anulat reformele lui Dubcek şi a curăţat partidul de membrii cu vederi reformiste

1969-1970 - Dubcek este trimis ambasador în Turcia.

1970-1975 - Dat afară din partidul comunist, Dubcek lucrează la Fondul Forestier.

1988 - devine unul din liderii Revoluției de Catifea.

1989 - va fi ales președintele Adunării Naționale Federale.

1992 - moare în urma unui accident de mașină.

Generalul (r) Neagu Cosma, fost șef al Direcției de Contraspionaj, împreună cu Ion Stănescu, președintele de atunci al Consiliului Securității Statului, dezvăluie că cele mai bune informații fuseseră obținute de la un ofițer polonez. Aflat în contact operativ cu colonelul Ion Bichel, din DIE, ofițerul polonez a solicitat, la 20 iulie 1968, o întâlnire urgentă la Varșovia, în cadrul căreia a transmis că Brejnev personal, împreună cu Andropov – șeful KGB – și comandanți ai Armatei Roșii au pregătit o invazie în Cehoslovacia, România și Iugoslavia.

The New York Times relatare despre invazia sovietică în Cehoslovacia

O astfel de acțiune se datora nemulțumirii Kremlinului față de politica lui Dubcek, Ceaușescu și Tito. Un colectiv restrâns din Statul Major al Comandamentului Tratatului de la Varșovia lucra la elaborarea planului de detaliu. Din acel colectiv făcea parte și ofițerul polonez, ceea ce înseamnă că era bine informat. Invazia urma să se desfășoare în etape, mai întâi Cehoslovacia, după care, la intervale de două-trei săptămâni, urmau România și Iugoslavia (…) Informațiile erau furnizate la 9 zile după ce cotidianul sovietic „Pravda” comparase amenințător situația din Cehoslovacia cu cea din Ungaria anului 1956, și la cinci zile după ce statele membre ale Tratatului de la Varșovia (cu excepția Romaniei) ceruseră ca în Cehoslovacia să se reinstaureze cenzura, să fie potoliți intelectualii, iar liberalizarea instituțională să se facă de jos în sus.

Propaganda sovietică făcea eforturi să convingă Vestul că nu este o invazie

Mai mult, în ziua de 19 iulie, același cotidian sovietic „Pravda”, publicase extrase dintr-un așa-zis plan al CIA de sabotaj al țărilor socialiste, ca preludiu al eliberării R.D.Germană și R.S.Cehoslovacia. În realitate, astăzi știm că „planul” fusese elaborat nu de americani, ci de Serviciul A (Dezinformare) din PGU (Direcția Întâi – Informații Externe) a KGB în scop diversionist. La început, Nicolae Ceaușescu a avut îndoieli în legătură cu veridicitatea informațiilor obținute de DIE, considerând că Securitatea română a căzut în capcana unei acțiuni de dezinformare din partea serviciilor secrete sovietice.

La 21 și 28 martie 1969, echipa națională de hochei pe gheață din Cehoslovacia a învins echipa URSS la Campionatele Mondiale de Hochei pe gheață din 1969 de la Stockholm. În întreaga Cehoslovacie, peste 500.000 de fani au ieșit pe străzi pentru a sărbători

La 5 august 1968, Securitatea a întocmit Nota-sinteză cu nr. 148, „privind unele acțiuni ostile întreprinse de autoritățile sovietice împotriva R.S.România”. Documentul a fost redactat pe baza informațiilor obținute de la o serie de cetățeni români care se înapoiaseră din URSS și de la cetățeni sovietici care vizitaseră România. Din analiza informațiilor obținute de la astfel de surse, precum și din interceptarea rețelelor de radio militare sovietice, s-a conturat concluzia că URSS își intrarea dispozitivul militar la granița cu România.(…)

Revenind la episodul crizei cehoslovace din august 1968, să menționăm că autoritățile de la București au reacționat, de data aceasta, fără ezitare. După cum se știe, Ceaușescu a convocat în ziua de 21 august „o mare adunare populară” în fața sediului CC al PCR, la care a rostit o cuvântare prin care a „demascat” și „înfierat” actul de agresiune asupra „unui stat socialist liber și independent”.

Din acel moment, Ceaușescu a devenit Eroul Occidentului!

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)