Au trecut mai bine de 30 de ani de când s-a încheiat ”Epoca de Aur”, dar Nicolae Ceaușescu rămâne un personaj actual. ”Cel mai iubit fiu al poporului”, despre care românii vor să-și amintească mereu. De bine sau de rău.

[soc_slider_shortcode id="4230006"]

Din bordeiul de la Scornicești, în palatele Puterii

Pe  22 martie 1965, când a fost ales prim-secretar al partidului în cadrul Plenarei CC al PCR, lui Nicolae Ceaușescu i s-au deschis perspective la care nici n-ar fi îndrăznit să viseze cu câțiva ani înainte. Copilul sărac și lipsit de educație de odinioară ajungea în fruntea unei țări întregi. E drept, avusese pe vremea lui Gheorghiu-Dej timp să se mai deprindă cu gustul și avantajele puterii, dar încă nu ajunsese să creadpă că le știe pe toate.

De altfel, în primii ani a ținut seama de ce-i suflau la ureche cei care-l împinseseră în fruntea țării sperând că-l vor putea controla. După aceea, însă, laudele nerușinate ale colaboratorilor și lingușelile din ziare și de la televizor l-au făcut să-și piardă orice fărâmă de bun simț. Cu Elena,duhul rău al familiei, permanent în dreapta sa, Ceaușescu a început să se creadă un semi-zeu, căruia totul îi stă în putere,

Nicolae și Elena Ceaușescu și curtea lor de politruci

Nicolae și Elena Ceaușescu au uitat vremurile în care se culcau flămânzi. Acun se bucurau de un lux orbitor. Toată lumea încerca să le facă pe plac, să-i lingușească. Aveau sute de servitori și sute de case de vacanță în toată țara, unde suita din aparatul de partid și de stat  (inclusiv un tânăr pe nume Ion Iliescu)  încerca să-i amuze cu jocuri stupide și partide de vânătoare în care bietele animale nu aveau nicio șansă să scape.

O viață de familie apăsătoare

Avantajele se revărsau și asupra rudelor, cocoțate în funcții de conducere în cele mai variate domenii. Cât îi privește pe cei trei copii, Valentin, Zoia și Nicușor, aceștia aveau statutul unor prinți. Orice ar fi făcut, mai ales Nicușor, nimeni nu-i putea trage la răspundere. Avantajele aveau, însă, un preț. Mama lor Elena voiau să le controleze nu numai anturajul, ci și viața. Așa că Securitatea rezolva cu metodele specifice situațiile care apăreau, Tocmai de aceea, chiar și în pozele făcute ca să demonstreze ce familie fericită are iubitul conducător, se simte o anumită încordare. De altfel, prins între două lumi, Ceaușescu nu părea să se simtă mai bine nici alături de bătrânele sale rude din Scornicești.

Ceaușescu și "pretinii" din toată lumea

Un lucru trebuie spus. Cultul nerușinat al personalității din România  nu l-ar fi făcut pe Ceaușescu să piardă atât de tare contactul cu realitatea dacă "geniul Carpațlor" nu ar fi primit atâta atenție din partea șefilor de state și de guverne din întreaga lume. Și nu e vorba numai de "pretenii" din țările africane, de la canibalul  Bokassa din Africa Centrală, la egipteanul Nasser, cel care a fost la un pas de a declanșa un război mondial. Ceaușescu a avut relații bune și cu Fidel Castro, revoluționarul devenit dictator, dar și cu siniștrii despoți ai Orientului, Mao și Kim ir-Sen, de la care a preluat spectacolele omagiale și manifestațiile publice care ne înnebuneau prin anii 80.

Din păcate, însă, lui Ceaușescu i-au umblat în coarne și peronalități de prim rang ale politicii internaționale- de la generalul francez Charles de Gaulle la președintele american Richard Nixon și regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, care au încercat să-l folosească pentru a crea o breșă în lagărul socialist.

Ctitoriile, marea bucurie a "celui mai iubit fiu al poporului"

În afara vizitelor în străinătate, o singură mare bucurie pare să fi avut Nicolae Ceaușescu, vizitarea propriilor "ctitorii". Singurele fotografii în care Ceau;escu pare sincer bine-dispus sunt cele în care vizitează fie Canalul Dunăre-Marea Neagră, fie cartierele noi de locuințe, fie uzine. Megalomania lui faraonică părea atunci satisfăcută. Sau poate, își dorea cu adevărat să lase ceva în urma sa.