14 ianuarie 1941 - culisele zilei în care Antonescu a jucat o carte decisivă. L-a convins atunci Antonescu pe Hitler să permită eliminarea Mișcării Legionare de la putere?

14 ianuarie 1941 - culisele zilei în care Antonescu a jucat o carte decisivă. L-a convins atunci Antonescu pe Hitler să permită eliminarea Mișcării Legionare de la putere?

Începutul anului 1941 găsea Mișcarea Legionară și Conducătorul Statului, Ion Antonescu pe poziții tot mai divergente. Antonescu era mulțumit că legionarii elimiaseră foștii adversari politici dar știa că nu se vor mulțumi cu atât.

În plus, Antonescu voia să nu pericliteze economia civilă a României, deci nu dorea ca problema evreiască, cel puțin pe moment, să fie rezolvată brutal cum doreau legionarii. Antonescu se temea ca nu cumva evreii să uzeze de relațiile externe și să decredibilizeze România în fața marilor furnizori internaționali. În perioada septembrie 1940-iunie 1941, România era neutră, deci în relații cu state ca SUA, Marea Britanie unde evreii aveau influență. Chiar și în state simpatizante ale lui Hitler ca Spania și Italia, evreii erau o forță. Chiar și în Ungaria lui Horthy, încă nu se petrecuseră pogromuri și acțiuni antievreiești în 1940-1941.

14 ianuarie 1941 - preliminarii

Antonescu îl umilise în 22-23 noiembrie 1940 pe ministrul legionar de externe Mihail Sturdza, nepermițându-i să intre la Hitle, o dată cu el, La un moment dat, la 30 noiembrie, după excesele legionare din noiembrie, Poliția Legionară a fost desființată dar Ministrul de Interne, generalul gorjean Constantin Petrovicescu, deși nu era legionar, reușise să-i încadreze în Poliția Română pe comisarii legionari.

La 6 ianuarie 1941, Antonescu și Sima se ceartă la o întrunire secretă bilaterală dar nu au curajul să meargă mai departe fiindcă nu știau ce avea de gând Berlinul. La 9 ianuarie, Ion Antonescu a decis să îi ceară ambasadorului Fabricius să îi aranjeze o întrevedere cu Hitler, ceea ce Fabricius, prieten cu Antonescu acceptă.Antonescu avea deja  informația că Mișcarea Legionară urma să pregătească o acțiune personală de a prelua puterea în statm un fel de „Noaptea Sfântului Bartolomeu”. la începutul lui Ianuarie 1941.

Legionarii erau nemulțumiți că Antonescu nu le permisese să controleze complet Ministerul de Interne (subsecretarul de stat Rioșanu era adversar declarat al legionarilor) și nici Serviciul Special de Informații (Mihail Moruzov fusese lichidat dar succesorul său Eugen Cristescu era anti-legionar convins și el).

14 ianuarie 1941  - Horia Sima greșește fundamental refuzând să meargă la Obersalzburg cu Antonescu să se vadă cu Hitler

Conform datelor oficiale, Mișcarea Legionară pregătise în ianuarie 1941  un total de 5.018 revolvere și o muniție de  30.422 gloanțe, alături de 571 arme militare cu un disponibil de 21.851 de cartușe. Armele și muniția erau special pentru o eventuală confruntare cu Antonescu. Ion Antonescu simțea că legionarii îi suflau în ceafă după ce el îl demisese pe Mihail Sturdza de la Externe, preluând interimatul până la aducerea avocatului Mihai Antonescu la acest minister.  Horia Sima, liderul Mișcării Legionare avea și el un ușor avantaj, Wilhelm Fabricius,diplomat de carieră (care solicitase urgent arbitrajul de la Viena, forțând nota),  ambasadorul Reichului avea să fie înlocuit de un militant nazist, Manfred von Killinger, care ca și Himmler îi agrea pe legionari.

Ion Antonescu a întărit invitația lui Horia Sima să meargă cu el la Obersalzburg să se vadă cu Hitler (Hitler, diplomat, îi învitase pe amândoi). Sima era un orgolios până la prostie. A spus, oficial, că dacă Antonescu pleca, el trebuia să rămână, dar realitatea era că se temea să nu fie ridiculizat de Antonescu sau chiar de Hitler. Evident, nefiind niciun legionar cu Hitler, Antonescu avea prima șansă,

14 ianuarie 1941 - Hitler alege varianta Antonescu

Generalul Ion Antonescu a plecat pe 14 ianuarie spre Reich, singur. Pe teren, cum se zice, Antonescu stătea mai bine, decât legionarii. Are avantajul că Eric Hansen, șeful Misiunii Militare Germane la București se pronunțase pentru Antonescu. Hitler i-a dat de înțeles lui Antonescu faptul că și el l-a îndepărtat pe generalul Ernst Rohm care nu a înțeles că revoluția se încheiase.Spre norocul lui Antonescu, Hitler prefera generalii de armată care aveau trecere la corpul ofițeresc și la mase, ori Antonescu avea acest ascendent. Himmler va încerca și el să țină partea legionarilor așa cum va putea. Se va vedea cum Antonescu va fi sabotat de oamenii lui Himmler în timpul rebeliunii legionare.

Hitler într-un fel nu agrea Mișcarea Legionară care avea un extremism de factură naționalist-extremist-ultrareligioasă. Mult mai pregnant sub Zelea Codreanu, naționalismul se mai  domolise sub Horia Sima, dar nuanța religioasă, dezagreabilă lui Hitler, se menținuse. Hitler ar fi fost mai mulțumit cu un fel de filială a NSDAP în România. De fapt, prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 (Legea 830/21 noiembrie 1940). Antonescu fusese de acord să înființese Grupul Etnic German condus de Andreas Schmidt. Așadar, Hitler avea ce-și dorea, politic vorbind, deci se putea dispensa de legionari pe care nu-i vedea capabili să aibă aceeași autoritate ca Ion Antonescu.

A doua zi, pe 15 ianuarie, Ion Antonescu, înarmat cu acordul lui Hitler, îi trimite o scrisoare lui Horia Sima: „Vreți să mergeți înainte, mergeți singuri, dar nu cu generalul Antonescu. [...] El a intrat în arena politică pentru a salva țara, nu pentru a o duce la un dezastru și mai mare”.