N-a avut copii şi zice că norocul ei a fost că nu s-a măritat niciodată. La 14 ani şi-a rupt piciorul. Şi-a revenit complet în patru luni. E plină de viaţă ca întodeauna.

De dimineaţă a mâncat o felie de pâine cu icre şi a băut o ceaşcă de ceai. Apoi, a venit o coafeză la ea s-o aranjeze ca de sărbătoare. N-a înţeles dânsa prea bine de ce, că nu mai fusese la coafor de mai bine de 20 de ani. Misterul s-a risipit când asistentele şi vecinele de palier, de la Căminul pentru persoane vârstnice Acad. Nicolae Cajal, din incinta fostului spital Caritas, din Capitală, i-au umplut camera cu flori. Maria Dragomir, născută pe 26 februarie 1909, la Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, tocmai a aflat că a împlinit 105 ani. Bătrâna, peste care au trecut două Războaie Mondiale, 45 de ani de comunism şi o revoluţie, a fost adusă la cămin, acum vreo doi ani, de doi nepoţi, unul de 70 şi unul de 80 de ani. Ieri, niciunul n-a putut să vină la aniversarea centenarei. Şi ei sunt bătrâni şi bolnavi. Anestezie totală la 104 ani! Tanti Maria, fostă telegrafistă la Poştă şi, apoi, lucrătoare la serviciul "Criptograme" al Ministerului de Externe, are o pensie de 833 de lei, din care 503 îi dă la cămin, restul întreţinerii sale, până la 1.411 lei fiind suportat de municipalitate. Este cea mai vârstnică "beneficiară" a programului de asistenţă socială. "Ştiţi cât de prezentă este? A avut o fractură de col femural în noiembrie şi s-a recuperat! A suportat o anestezie totală la 104 ani... Mai nou, mi-a spus să-i iau arpagic, să pună de ceapă, că vine primăvara. Tot speră să mai meargă la ea acasă. Asistentelor le spune: «Fetele mele»!", e mândră Cerasela Bechir, directoarea căminului. Bătrânica se uită lung la ea şi la Mirela, psiholoaga instituţiei: "Parcă aţi fi surori!". Uneori, le mai confundă. Cu umor, zice că n-ar fi apucat venerabila vârstă dacă s-ar fi măritat. "Cine m-a pupat?" Bătrânica aşteptă cuminte, pe marginea patului, momentul aniversar. Are papuci mov, flauşaţi, o fustă plisată şi o cămaşă crem cu guler larg, evazat. La clubul căminului o aşteaptă vecinii săi, care i-au pregătit tot felul de surprize. În aşteptarea momentului festiv se iscă o discuţie, dacă Dragobetele a fost sau abia urmează. Un tort de 3,5 kilograme, cu fructe şi frişcă, a fost comandat special pentru ea. La vederea sa şi a sticlelor de şampanie fără alcool, atmosfera devine solemnă. Într-un fel este sărbătoarea tuturor. Media de vârstă sare binişor de 80 de ani. O pensionară i-a confecţionat o felicitare, aşa cum fac copiii, la grădiniţă. Doi domni respectabili au ţinut nişte discursuri elogioase. Un al treilea i-a recitat o poezie compusă de el. Doamna Maria părea că îi ascultă, atentă. Atâta doar, că nu-i prea auzea. Unul dintre bătrâni a sărutat- o pe obraji. Doamna Maria roşeşte şi întreabă candid: "Cine m-a pupat?". Pe tort sunt trei lumânări: 105, vârsta sărbătoritei. În colţurile prăjiturii sunt patru artificii. Când directoarea o aprinde pe prima, bătrânica se sperie, dar se linişteşte şi zâmbeşte larg. Înainte să stingă lumânările i se sugerează să-şi pună o dorinţă. E nedumerită: "Trebuie, de ce?". Abia poate să sufle şi o ajută psiholoaga. Tortul întruneşte sufragiile tuturor. La prânz, sărbătorita va mânca supă cu găluşte, şniţel de porc cu orez sârbesc şi un pateu. Meniul de seară e mai uşor, salată orientală şi frigănele. Doamnei Maria i se cântă "Mulţi ani trăiască!". A bifat, ieri, 105. Cea mai bătrână femeie din România, Maria Tudor, trăieşte în satul Sâmbăta, comuna Topolog, judeţul Tulcea. În septembrie anul trecut, ea a împlinit 110 ani. Cămin de bătrâni de trei stele Căminul pentru persoane vârstnice Acad. Nicolae Cajal, din incinta fostului spital Caritas, cel mai nou din Capitală, arată ca un hotel de trei stele. Sunt 80 de paturi în 16 camere single, 22 de camere de două persoane şi şase de câte trei. Toate, cu aer condiţionat, televizor şi frigider. Deschis de doi ani, căminul din subordinea Primăriei Capitalei are doar 40 de oaspeţi care sunt liberi să plece când doresc, cu bilet de voie. Doar în anumite cazuri, spre exemplu vara, pe caniculă, medicul nu le dă voie să iasă, temporar, celor cu probleme speciale. Cazarea, cu trei mese şi două gustări costă 1.411 lei. Alocaţia de hrană e de 20 de lei pe zi şi mâncarea vine prin catering. Oamenii îşi pot comanda mâncarea cu două săptămâni înainte. Există asistenţă medicală permanentă, cu medic geriatru, psiholog, psihiatru şi chinetoterapeut. Un loc unde se trăieşte decent. „Dacă mă măritam, nu mai făceam eu anii ăştia!" MARIA DRAGOMIR, la 105 ani