Aproximativ 15 medici de la Hospice Angelus oferă îngrijiri paliative la domiciliu bolnavilor incurabili.

Oameni şi copii în ultimul stadiu de cancer, cu plăgi şi alte boli cronice îşi trăiesc ultimele zile cu mai puţine dureri pentru că există cineva care îi ajută să depăşească suferinţele. Ei ştiu că vor muri, dar aceasta nu-i sperie. Aproximativ 15 medici de la Hospice Angelus oferă îngrijiri paliative la domiciliu persoanelor din această categorie. Pacienţii lor sunt bolnavi incurabili, acesta fiind un "criteriu de bază" pentru asistenţa acordată de organizaţie. Sunt câteva echipe, una lucrează cu adulţi, alta cu copii. De obicei sunt luate în evidenţă persoanele cu afecţiuni oncologice, la care boala nu răspunde la tratament curativ. "Unul dintre criteriile noastre este să existe un diagnostic stipulat şi confirmat medical. Persoana trebuie să aibă pronostic de viaţă de la 6 luni până la un an", spune Natalia Carafizi, medic coordonator la Hospice Angelus. Se mai întâmplă că persoana este luată în evidenţă şi până seara aceasta moare. "Noi nu venim să spunem că o să fie bine, când de fapt bine nu are de unde să fie. Noi preferăm să lucrăm pe sinceritate. Majoritatea care vin la noi nu cunosc diagnosticul, pentru că familia lor nu le-a spus-o. Clar lucru că nu poţi dintr-odată să le spui că au cancer şi le-au rămas trei zile de trăit", adaugă medicul. Pentru aceasta există o persoană specială. Mângâierea le face viaţa suportabilă "Dacă omul are o plagă, ea nu poate fi închisă. Unii pot să creadă că noi am venit să le facem ceva, ei se vor face bine şi viaţa va continua în ritmul pe care îl aveau înainte. Din acest motiv, ne este şi nouă greu", spune Natalia Carafizi. Sunt şi persoane în evidenţă fără cancer. Criteriul este acelaşi: speranţa la viaţă de la 6 la 12 luni. Potrivit medicului, aceste persoane sunt cele care au avut un atac de cord, au diferite insuficienţe cu un organ sau un sistem. Ei au nevoie mai mult de îngrijire socială, adică de un fel de dădacă. Echipa pediatrică se ocupă de pacienţii copii de până la 21 de ani, cu cancer şi fără cancer. O a treia echipă se ocupă şi de adulţi, şi de copiii care au cancer intestinal. Acestora li se face anusul controversial. Ei au nevoie de pungi pe care le pot lua de la Hospice Angelus. "Îi asigurăm cu pungi gratis pe toţi din Chişinău, din suburbii şi din ţara. Avem peste o mie de pacienţi înregistraţi. Mai prestăm un serviciu gratuit şi anume le ajutăm pe femeile cărora le-au fost extirpaţi un sân sau ambii sâni cu proteze mamare. Iar în cazul în care cineva nu are păr, le dăm peruci", spune Carafizi. Dintre toţi cei aproape 2.000 de pacienţi, 95% au cancer. Din decembrie, a apărut şi un program nou, oferirea de îngrijire paliativă persoanelor bolnave de HIV SIDA, şi deja s-au înscris două persoane. Echipe medicale paliative Hospice Angelus au fost deschise în raionul Taraclia, primul care a dorit un asemenea serviciu, în Ocniţa şi Cimişlia. În acest an, urmează să se deschidă astfel de instituţii la Bălţi, la Soroca şi la Orhei. Femeia care le spune oamenilor că vor muri Silvia Miron este persoana care le spune pacienţilor cât mai au de trăit. "Noi mergem pe etape. Principalul este să-l cunosc pe pacient şi să vad că el este pregătit pentru a înţelege", spune medicul-psiholog. De multe ori, rudele sunt cele care nu doresc să-i comunicăm pacientului boala, apoi, când află totul, se supără şi nu mai vrea să vorbească ori să mănânce. "Omul, când ştie adevărul, se comportă altfel. Le spun că aveţi o tumoare care nu se tratează, iar noi o să vă tratăm simptomatic, adică o să vă luăm durerile. Important este să înţeleagă că noi o să mergem cu el până la capăt", adaugă Silvia Miron. Nu este obligată să stea cu pacientul două ore, dar dacă simte că el are nevoie de aceasta, atunci stă. "Îi duc foaia cu prescripţiile, ce trebuie să facă la fiecare oră, cum trebuie să-şi administreze medicamentele în lipsa noastră, apoi îl verific să văd dacă a învăţat. Boala îi schimbă pe oameni, îi face mai agresivi, mai răi, dar eu le spun rudelor că nimeni nu ştie cum am fi noi dacă am fi în locul lor", adaugă psihologul. Fac în trei zile ce n-au reuşit o viaţă Unii pacienţi, când află că mai au de trăit doar câteva zile, vor să-şi pună capăt zilelor şi atunci Silvia Miron începe să le explice că fiecare om are un timp limitat, iar ei sunt mai norocoşi pentru că-şi cunosc termenul. "Le spun să trăiască ziua de azi şi să nu se mai gândească la trecut. Au o pastilă, o morfină, telefon şi susţinere totală. Trăiţi cum n-aţi mai trăit niciodată. Dacă nu i-aţi spus soţiei că o iubiţi, spuneţi-i astăzi de o sută de ori. Şi ei astfel încep să se simtă importanţi", se bucură specialista. Recent, a avut o pacientă, o doamnă care abia ieşise la pensie şi s-a îmbolnăvit grav. "Ea îmi spune: uite, am lucrat o viaţă din greu ca să ajung la pensie să mă odihnesc, iar acum am să mor. Încep să-i explic că n-a făcut nimic rău. Aţi lucrat, aţi făcut doi copii frumoşi, luaţi şi vă bucuraţi de puţinul timp pe care îl aveţi. Vorbiţi cu ei, mângâiaţi-i. Omului îi place să fie lăudat şi înainte de moarte. "Când merg la ei, le spun că astăzi sunt foarte frumoşi, că sunt cei mai buni pacienţi ai mei, iar ei se bucură ca nişte copii. Trebuie să poţi să-i asculţi, iar alteori trebuie să ştii să taci. Tace el, taci şi tu", spune Silvia Miron. În ultimii ani, Hospice Angelus a ajutat câteva mii de pacienţi. Zeci de mii de oameni au nevoie de îngrijiri paliative Directorul Hospice Angelus, medicul Valeriu Isac, spune că foarte mulţi oameni din Moldova au nevoie de îngrijire paliativă, mai mult de 26.000 de persoane. "Multă lume confundă îngrijirile paliative cu îngrijirile medicale la domiciliu, care sunt cu totul altceva. Prima este o îngrijire de nursing pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, după care pacientul îşi revine şi duce o viaţă normală. Pe când îngrijirile paliative se ocupă de controlul simptomelor pacienţilor cu maladii incurabile, progresive şi au un pronostic limitat de viaţă", spune Valeriu Isac. Mai au şi probleme, nu prea le ajung consumabile medicale şi paramedicale, iar consumul de pansamente este enorm. Din 2001, în fiecare săptămână moare cineva".