10 Mai, ziua Regalității. Cum a ajuns principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen să domnească timp de 48 de ani

Data de 10 mai reprezintă axa centrală a societății românești de început de secol XX, fiind un caz unic în istoria europeană prin densitatea evenimentelor fondatoare pe care le concentrează. O să vă aduc aminte de evenimente importante din istorie, legate de 10 mai.

Carol intră în România, deghizat

Totul a început în 10 mai 1866, când principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a sosit la București pentru a depune jurământul, marcând începutul unei dinastii care avea să scoată țara din sfera de influență orientală și să o ancoreze definitiv în valorile occidentale.

În 1866, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, politicienii români, în frunte cu Ion C. Brătianu, i-au propus prințului german Karl de Hohenzollern-Sigmaringen să preia conducerea țării. Problema majoră era că Prusia, țara natală a lui Carol și Imperiul Austriac erau exact în pragul izbucnirii unui război. Pentru a ajunge în România, tânărul ofițer prusac Carol trebuia să traverseze chiar teritoriul inamic, Austria. Dacă ar fi fost recunoscut de autoritățile austriece, ar fi fost arestat pe loc ca prizonier de război sau spion, iar proiectul României ar fi eșuat tragic.

Ion C. Brătianu (1821-1891) sursa: Wikipedia

Pentru a evita capturarea, prințul, în vârstă de 27 de ani a renunțat la uniforma militară și la tratamentul regal. A călătorit sub o identitate falsă, folosind un pașaport pe numele Karl Hettingen, un presupus negustor elvețian care călătorea spre Rusia pentru afaceri. Pentru a-și schimba fizionomia, și-a lăsat puțină barbă și purta ochelari cu rame groase, adesea descriși în memorii ca ochelari fumurii. Mai mult, a călătorit la clasa a II-a a trenului, pentru a se pierde printre pasagerii obișnuiți și a nu atrage atenția ofițerilor austrieci de la clasa I.

Povestea piesei care se îmbină perfect de șase decenii și a salvat un imperiu

După episodul de vară, România intră într-un weekend cu vreme extrem de schimbătoare. Ultima prognoză de la ANM

Alegerea unui monarh dintr-o casă domnitoare europeană nu a fost doar un gest simbolic, ci o necesitate strategică de a aduce stabilitatea politică și prestigiul internațional de care statul român avea nevoie pentru a evolua.

Ziua independenței de stat

Al doilea pilon al acestei zile este anul 1877, momentul în care România și-a proclamat oficial independența de stat față de Imperiul Otoman.

Deși discursul istoric al lui Mihail Kogălniceanu a avut loc în Parlament pe data de 9 mai, forța juridică a acestui act a fost confirmată abia a doua zi, pe 10 mai, prin semnătura și sancțiunea domnitorului Carol I. Această distincție subliniază importanța procedurilor democratice și a autorității de stat, transformând o declarație politică într-un angajament legal irevocabil, care a fost ulterior apărat cu prețul sângelui pe câmpurile de luptă de la Plevna și Grivița.

Drumul spre suveranitate deplină a culminat pe 10 mai 1881, când România a fost proclamată Regat, iar Carol I a fost încoronat cu faimoasa Coroană de Oțel.

Această coroană, turnată din oțelul unui tun capturat de la inamic în timpul Războiului de Independență, poartă o semnificație profundă care rămâne valabilă și astăzi. Ea ne amintește că libertatea și demnitatea unei națiuni nu sunt primite cadou prin tratate diplomatice, ci sunt câștigate prin sacrificiu, efort propriu și o voință politică neclintită.

Carol I, Ferdinand și viitorul rege Carol al II-lea. sursa: arhiva

Transformări fără precedent

Sub umbrela acestui nou regim politic, România a cunoscut o transformare fără precedent în istoria sa. De la construcția primelor căi ferate și a podului de la Cernavodă, opera genială a lui Anghel Saligny, până la înființarea Băncii Naționale și a marilor universități, totul a fost parte dintr-un proiect de țară coerent și sistemic.

Această perioadă de dezvoltare accelerată a demonstrat că stabilitatea instituțională și viziunea pe termen lung pot transforma o provincie marginală a unui imperiu decadent, Imperiul Otoman, într-un actor european respectat, capabil să își gestioneze propriile resurse și destine.

Deși regimul comunist a încercat timp de decenii să șteargă data de 10 mai din memoria colectivă prin interdicții și rescrieri brutale ale manualelor de istorie, semnificația ei a supraviețuit în tăcere.

După anul 1989, societatea românească a redescoperit treptat valorile acestei sărbători naționale, iar din 2015, ea a revenit oficial în calendarul nostru ca zi de celebrare a regalității și independenței.