Are curajul să spună orice, îmi asumă deciziile şi niciodată nu dă vina pe altcineva. Este una dintre artistele care întotdeauna au luat atitudine atunci când trebuia. Zoia Alecu a luat viaţa de la zero de trei ori. Prima oară când s-a apucat de cântat, a doua când a plecat cu Sfinx Experience şi a treia oară când s-a întors în folk, în 2007, când a scos şi primul ei album de autor, pentru că abia atunci a avut timp de proiecte personale. N-a fost uşor să o ia de la capăt, pentru că foarte multă lume se făcea că nu o mai cunoaşte, dar a reuşit. Acum îşi scoate pe piaţă al treilea album de autor care se numeşte simplu… „Să ierţi”.
În lumea artistică sunt puţini cei care rămân verticali. Or, pe Zoia Alecu tocmai de aceea o admiră atât de multă lume, pentru că a rămas la fel de verticală ca atunci când a păşit prima dată pe scenă. De fapt, este peste puterile tale ca om să nu o admiri pentru tot ceea ce face. Nu suportă constrângeri, nu face compromisuri. Nu se dă niciodată bătută şi de la ea înveţi că trebuie să lupţi pentru crezul tău, indiferent care este acesta. Zoia Alecu este pumnul plin cu apă de care ai nevoie în deşert, fără cuvinte mari.
A început cu vioara, cu ore lungi de studiu, dar a ales chitara. Tatăl ei nu i-ar fi dat în ruptul capului bani să-şi cumpere chitară, aşa că şi-a cumpărat-o singură. A mers şi a donat sânge. După vreo şapte şedinţe, când mai avea puţin şi se topea pe picioare, a reuşit să strângă, în sfârşit, 560 de lei pentru chitara pe care şi-o dorea. A cumpărat şi metoda Anei Boeriu şi a început să înveţe singură chitara, atât cât să se ajute să-şi compună piesele şi să se poată acompania. Scria poezii de la 9 ani, îşi făcea singură şi textele cântecelor. S-a lansat în 1973, „naş” fiindu-i Doru Stănculescu. După o carieră solo a luat decizia să cânte alături de Sfinx Experience şi să colinde lumea alături de ei. Primul album de autor avea să apară însă în 2007. Concluzia celor din jur era că s-a sacrificat pentru Sfinx şi nu şi-a mai văzut de proiectele ei, dar Zoia a considerat că lucrurile nu erau potrivite atunci să aibă o carieră solo. Clipa în care a decis că poate să pornească un proiect personal, că s-a şcolit destul, a fost după ce a văzut cum e şi în trupă, şi singură. Abia apoi a zis că sunt îndeplinite toate condiţiile să urmeze un proiect personal. „Nu-mi pare rău de absolut nimic. Am muncit foarte mult, dar n-am avut de ales, pentru că în meseria asta nu ai voie să te odihneşti, trebuie să confirmi mereu, ca să-ţi păstrezi locul. Când sunt pe scenă ard cu fiecare centimetru. Vârsta este o stare de spirit, eu mă simt tânără şi sunt convinsă că o să mă mai simt tânără mulţi ani de acum înainte. Iar atunci când te simţi tânăr, asta se vede şi pe chipul tău”, spune Zoia Alecu.
Cât de greu i-a fost să scoată acest nou album? „Foarte greu, ca de obicei. Niciodată nu este uşor să scoţi un album, cu atât mai mult cu cât albumele la ora actuală, nu numai la noi, ci în întreaga lume, se vând din ce în ce mai greu. Publicul, din păcate, s-a obişnuit să copieze fain frumos, de pe internet, absolut orice. Să fii sigură că nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată de acord cu această metodă, pentru că în clipa în care iubeşti cu adevărat un artist şi îl apreciezi, cel mai frumos lucru şi cea mai mare dovadă de respect şi de admiraţie este aceea de a-i cumpăra albumul muncit din greu. Cu atât mai mult cu cât piesele au drept de autor, sunt creaţie absolută, versuri şi muzică. I-aş întreba pe toţi cei care vin la cântările noastre, ale diverşilor artişti, colegii mei, nu numai la mine, lor le-ar conveni să muncească o lună gratis? Cu ce anume îşi plătesc facturile, mâncarea? E acelaşi lucru şi pentru noi. Este o muncă de cele mai multe ori foarte prost plătită sau deloc. Nu ştiu de ce îşi imaginează lumea că suntem plini de bani. Nu e deloc aşa. Ca să scoţi un album îţi trebuie minimum 5000 de euro. Spun acest lucru ca să ştie toată lumea despre ce este vorba. Te costă editarea albumului, orchestraţiile, instrumentiştii, studioul, coperta. Lumea trebuie să înţeleagă că orice album se scoate cu nişte mari sacrificii materiale, ele se referă şi la timpul investit pentru că nu te încui în pivniţă şi ai făcut imediat zece piese. În timpul acela tu trebuie să şi munceşti ca să poţi să te susţii. E o muncă de Sisif, dacă vrei să scoţi un lucru de calitate. Sigur că sunt şi aşa-zişi artişti care scot albume pe bandă rulantă şi cărora nu le pasă ce spun acolo şi ce fac, dar acesta este un alt subiect”, spune Zoia Alecu.
Ne puteți urmări și pe Google News
A fost susţinută de prieteni pentru a reuşi să scoată acest al treilea album. „Trebuie să spun că sponsorii mei sunt nişte oameni extraordinar, Dana şi Adrian Roşca. Ei m-au sponsorizat cu jumătate din sumă, de restul o să încerc să mă descurc aşa cum ştiu şi cum pot. Nu e prima dată când ei îmi intind o mână şi mă ajută, pentru că eu să pot să merg mai departe şi să stau cu fruntea sus. Ei sunt nelipsiţi de la concertele mele”, spune artista.
Laitmotivul albumului este Iertarea, pentru că aşa se şi numeşte acesta… „Să ierţi”. „Sună biblic, dar nu e o poruncă, vreau să înţeleagă bine toată lumea, este un îndemn. Să ierţi este drumul către pacea interioară, este drumul către lumina interioară, este drumul cel mai scurt către acea iubire dumnezeiască, iubire necondiţionată. Nu poţi să iubeşti fără să ierţi. Ura este cel mai mare consumator de oxigen. Te sufoci în propria-ţi ură şi nemernicie. Nu are rost să urăşti, nu există prostie mai mare ca asta”, susţine Zoia Alecu. Nu am rezistat să nu o întrebăm pe Zoia ce părere are despre ceea ce se întâmplă în cultură, iar răspunsul ei a fost prompt. „ Nu există interes pentru cultură. Este un lucru dureros. Mă doare sufletul să văd şi că muzica folk a ajuns nu Cenuşăreasă, ci servitoarea care trebuie să intre pe uşa din spate şi să nu stea mult că deranjează. Asta mă deranjează. Câtă vreme mai pot cânta şi mă mai duce mintea să compun şi să scriu nu o să tac, pentru că nu pot să accept ca lucrurile să meargă aşa. Atât cât pot eu. Ştiu că nu se face primăvară cu o floare. Dar cine ştie, poate lângă floarea mea se mai aşază şi alte flori. Mai chemăm nişte albine şi le polenizează şi cine ştie ce mai iese. Vom vedea!”, afirmă Zoia Alecu.
Recomandările noastre
