Editura Evenimentul si Capital

Victoria Extremei Drepte în Germania - o nouă victorie a democrației autentice. Romania lui Cristoiu

Autor: | | 45 Comentarii | 9721 Vizualizari

Știrea numărul unu a lumii civilizate, difuzate și comentate pe larg la toate televiziunile din Europa (cu excepția televiziunilor noastre, preocupate de avatarurile lui Pomohaci și de Conflagrația dintre Liviu Dragnea și Codruța Kovesi) a fost, indiscutabil, cea despre victoria istorică a formațiunii Alternative für Deutschland / AfD (Alternativa pentru Germania) la alegerile parlamentare din Germania.

AfD este un partid de Extremă Dreaptă, nu atît antisemit, cît mai ales anti-islamic, adversar al Uniunii Europene în numele identități germane.

La dezbaterea de la France 24, din cadrul unei ediții speciale, care a durat ore în șir duminică seara, comentatorul de politică externă al postului, a pus victoria Extremei Drepte pe seama unei monotonii de rutină a campaniei electorale din Germania. Nu numai în Germania, dar și în Franța, în America, partidele tradiționale sînt în decădere, deoarece nu mai vin cu nimic nou, nu mai sînt însuflețite de nici o idee nouă și mai ales îndrăzneață. Într-adevăr, dacă ne uităm la campania electorală din America vom observa imediat că Hillary Clinton reușise să adoarmă SUA și planeta cu platitudinile ei de femei înșelată de un bărbat în căutare de altceva decît o bielă-manivelă.

Plicticoșenia absolută a fost atinsă în Germania de Martin Schultz, un ins cu aspect de șoarece chel, incapabil să stîrnească tresăriri pînă și unei Mimosa Pudica Politicul a fost compromis în Europa occidentală prin reducerea camapaniei electorale la socoteli contabilicești, prin absența ideologiei, prin sărăcia credinței. Vrea sau nu, democrația, pentru a supraviețui, trebuie să învețe de la bolșevism și de la radicalismul islamic rolul crucial al credinței într-o idee, al agitării unui ideal, al unui proiect, fie el și utopic. Deși în România alegerile din Germania au trecut neobservate, totuși, cei cît de cît interesați de a scoate nasul de sub plapuma plină de mirosuri grele a politicii autohtone, au căutat să găsească răspuns la cîteva întrebări. De ce a pierdut dramatic SPD? Pentru că acest partid cu pretenții de a fi alternativă la guvernare a stat ani întregi la căldura Puterii, sub fustele Angelei Merkel, în loc să lupte în Opoziție.

Cum de a fost posibil ca în Germania un partid să cîștige alegerile după 12 ani de guvernare, în timp ce la noi un partid dacă reușește să rămînă la putere doi ani?

Pentru că în Germania alege Poporul, pe cînd la noi aleg sergenții majori mesianici în numele Poporului. Ce mai importantă întrebare rămîne însă: Cum de a obținut un asemenea scor o formațiune pînă nu demult marginală? Răspuns: Pentru că în Germania e democrație adevărată și nu democrație de fațadă, ca în România zisă și Babuinia. Luînd în serios neghiobiiile TeFeLismului planetar – altfel spus ale gîndirii care nu gîndește, ci execută – poate că unii de pe la noi se vor fi limitat la a se văicări la asemenea rezultat, considerîndu-l un eșec al democrației. Riscînd să provocăm leșinuri TeFeLismului, vom afirma din start, cît se poate de răspicat, că victoria istorică a AfD e victoria democrației în Germania.

Victoria AfD din Germania trebuie corelată cu intrarea în turul doi în Franța a lui Marie Le Pen, cu plasarea pe locul doi a partidului naționalist în Olanda, cu rebeliunea lui Victor Orban, susținută de maghiari, cu Brexitul, cu victoria lui Donald Trump în America. Într-un reportaj realizat în primele zile ale călătoriei mele la Aachen, în Germania, publicat pe cristoiublog.ro sub titlul O aventură: Descoperirea unui neamț în Germania! dam curs uluirii mele de a descoperi o Germanie de nerecunoscut prin invazia imigranților. Printre altele, remarcam: „În Germania, văzută de mine cel puţin, străinii se constituie în comunităţi proprii. A sporit numărul magazinelor dedicate alimentelor, îmbrăcăminţii, mărfurilor lor.

Cheia unei asimilări a străinilor e dată de integrarea acestora în societatea germană. În cartierul în care am găsit aparthotel există un magazin turcesc. Vînzătorii sînt turci. Produsele sînt turceşti şi toate scrise în turcă. De ce are nevoie un turc de produse turceşti? Dacă a venit să trăiască şi să muncească în Germania, n-ar fi normal să consume produse nemţeşti? Acelaşi lucru şi despre ţinuta musulmanelor. N-am văzut nici una altfel decît în ținuta cerută de religia lor.

La un Netto, am văzut o cumpărătoare îmbrăcată în negru pînă la nas. Dacă o nemţoiacă ajunge în Iran, e obligată chiar din avion, să-şi pună broboadă. Şi e normal să fie aşa. E un semn de respect faţă de iranience. N-ar trebui să arate şi musulmanele acelaşi respect faţă de nemţoaice? Ele n-au venit în Germania în excursie, ca să poți înțelege refuzul de a se îmbrăca europenește. Au venit ca să trăiască aici. Aici și-au găsit sau o să-și găsească un rost. Aici fac sau vor face copii.

Dacă ai venit să trăieşti şi să munceşti în Europa înseamnă că vezi în Europa o lume ideală, oricum superioară celei din care vii. De ce nu renunţi la cel mai important semn al lumii din care vii? Sînt întrebări care trec dincolo de retorică.

Magazinele, restaurantele, serviciile, îmbrăcămintea dezvăluie cetăţeni care nu se integrează în societatea germană sau care, cel puţin, au rămas cu o parte din suflet în lumea din care vin. E mai mult decît semnificativă deosebirea radicală de comportament față de alții.

Germanii-germani sînt învățați de mici să sară în ajutorul altora. În autobuzul din Aachen, dacă mă vedea suindu-mă un adolescent așezat pe scaunul bătrînilor, sărea în picioare imediat și mă invita să iau loc.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate