Din 1994 autorităţile ocolesc cu bună ştiinţă aplicarea prevederilor legale din 1994, care impuneau împroprietărirea eroilor celui de-Al Doilea Război Mondial cu suprafeţe de teren

Parlamentul României adopta, în 1994, Legea nr.44 ca o măsură reparatorie pentru veteranii de război. Erau anii după căderea comunismului când toate categoriile sociale solicitau câte ceva de la stat, iar politicienii, în goană după voturi, încercau să satisfacă pe toată lumea. Prin articolul 13 al legii se acordau unele drepturi pentru veteranii cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă.

O lege generoasă pe hârtie

Cei decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul în grad de cavaler, de exemplu, urmau să fie împroprietăriţi cu cinci hectare de teren agricol. Deţinătorii Ordinului Virtutea Militară beneficiau de împroprietărirea cu 500 metri pătraţi pentru loc de casă în localitatea unde domiciliau, iar dacă acest lucru nu era posibil, cu un hectar de teren arabil în extravilan. Legea mai prevede, la alineatele 3 şi 4 ale art.13, că dacă din cauza deficitului de teren acest lucru nu este posibil, vor fi despăgubiţi cu o sumă ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptăţiţi, iar cuantumul se stabileşte luându-se în considerare valoarea terenului la data atribuirii.

După 10 ani, prin HG dispar articole de lege

Trecut-au anii, dar veteranii au bătut degeaba la uşile autorităţilor, terenurile fiind rezervate, cum aveam să ne convingem mult mai târziu, mafiei imobiliare. Aşa că, în 2004, guvernul Năstase modifică, prin Hotărâre de Guvern, Normele de aplicare doar pentru alineatele 3 şi 4 ale articolului 13 din Legea 44/1994. Alineatul 1, în care se vorbea despre 500 mp pentru loc de casă sau un hectar în extravilan, este complet ignorat. Tot prin HG-ul lui Năstase se bătea în cuie despăgubirea pe hectar la 15.640.000 lei vechi, indiferent dacă veteranul era din Bucureşti sau de la Cuca Măcăii. În Nota de fundamentare a hotărârii se recunoaşte că în cei 10 ani de la promulgarea legii „au fost împropietăriţi doar 32% dintre veteranii de război beneficiari ai acestor drepturi, neacordarea acestora având ca principală cauză deficitul de teren”. Probabil că mulţi din treimea de norocoşi îşi vânduseră drepturile litigioase, dacă e să ne amintim cum au funcţionat până de curând retrocedările în ţara pentru care veteranii de care vorbim au luptat cu arma în mână.

Legea se tot modifică, veteranii dispar

În 2007, legea se modifică din nou, după ce mai fusese republicată o dată în 2002, alineatul 4 al articolului 13 luând următoarea formă: „Cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de stat şi se actualizează anual prin hotărâre a guvernului”. Coordonarea problematicii veteranilor de război este trecută în sarcina „unei autorităţi constituite în cadrul Ministerului Apărării”. Nu au trecut decât doi ani până s-a înfiinţat, în 2009, Secţia asistenţă veterani de război din cadrul MApN. Cu aceeaşi celeritate, în mai 2016 Ministerul Apărării şi cel al Afacerilor Interne iniţiază un proiect de HG, prin care despăgubirea pentru hectarul promis este fixată, din burtă, la 3.000 de lei.

Cioloş a lăsat dreptatea tot cu capul spart

La sesizarea insistentă a unui urmaş de veteran de război, MApN comunică pe 14 noiembrie 2016 că o nouă formă a proiectului de HG va reglementa faptul că „persoanele îndreptăţite potrivit legii primesc despăgubire o sumă determinată potrivit grilei notariale” şi nu din burtă, cum se propusese iniţial. Pe 21 decembrie, proiectul se afla în procedură de avizare ministerială. În viaţă mai erau maximum 150 de veterani de război.

Cazul sergentului Popescu A. Ion, rănit la Cotul Donului

Decorat cu „Virtutea militară” în 1942, veteranul Popescu A. Ion a luat în serios legile statului român şi a depus, în 1995, imediat după apariţia legii 44, la Primăria Sectorului 1 o cerere prin care a solicitat împroprietărirea cu 500 de metri pătraţi pentru loc de casă.

Răspuns după 12 ani şi 10 de la moartea autorului

După numeroase intervenţii la Primărie, cu ajutorul Avocatului Poporului, a primit un răspuns după 17 ani, în 2012. Trebuie precizat că sergentul Popescu îşi dăduse obştescul sfârşit în 2000. Moştenitorilor li s-a comunicat că sectorul 1 nu dispune de rezerve de teren şi li se propunea acordarea de despăgubiri băneşti. Documentaţia a fost înaintată la Prefectură care le-a transmis, în 2013, că au dreptul la despăgubiri de 1.564 lei, echivalentul a 3 lei/mp în Bucureşti, când preţul pieţei era de 307 euro.

După numeroase intervenţii la Guvern, acesta a pasat solicitările la terţe instituţii ale statului, deşi numai Executivul putea adopta o HG pentru actualizarea anuală a despăgubirilor, aşa cum prevede legea veteranilor.

MApN, executat silit abia în 2017

Moştenitorii au introdus acţiune civilă la Curtea de Apel Bucureşti prin care au solicitat obligarea Guvernului să respecte legea. Executivul nu s-a prezentat la proces şi nici nu a formulat Întâmpinare, ceea ce i-a atras decăderea din dreptul de a mai depune probe şi de a invoca excepţii. Curtea a admis cererea moştenitorilor şi a obligat Guvernul să actualizeze anual cuantumul despăgubirilor.

Totuşi, Înalta Curte a permis Guvernului să formuleze recurs, însă, în cele din urmă, în februarie 2016, l-a respins. Pe cale de consecinţă, moştenitorii au demarat executarea silită a MApN pe baza sentinţei Curţii de Apel, adică despăgubirea cu o sumă conformă cu grila notarilor publici din 2016. Curtea de Apel a stabilit ultimul termen pentru executare pe 14 februarie 2017.