O lansare de carte este, întotdeauna, un eveniment special. Dar lansarea volumului „Picături din soare”, al Angelei Tocilă, a fost un eveniment în care aprecierea cititorului pentru autor a topit, pur și simplu, distanțele.
Cititori din toate colțurile țării au venit, sâmbătă, la Muzeul Satului din București, să o îmbrățișeze pe Angela Tocilă, să se fotografieze cu cea care i-a făcut să râdă, i-a tras de mânecă, le-a deschis ochii sau le-a amintit de prospețimea copilăriei prin textele pe care le-a scris.
Angela, cea care a făcut asemenea minunății, uimită de această dovadă de dragoste, abia a putut rosti câteva cuvinte de mulțumire. Emoția a fost mult prea puternică. Dar au vorbit invitații. Analistul politic Iulian Chifu a remarcat „Prospețimea inedită, expresivitatea și originalitatea” textelor. O „proză scurtă care este combinată între dragoste, amintiri, emoții, și toată această zonă de șfichiuire și limbaj săltăreț, nuanțat, original, tocilesc. Cu toții îl apreciem, mai puțin cei care sunt destinatarii”.
Jurnalistul Robert Turcescu a spus foarte clar: „Angela nu este ipocrită. Cred că acesta este un lucru extraordinar (…). Atât de mulți oameni ipocriți întâlnesc, aproape în fiecare zi, în jurul meu, încât bucuria de a descoperi, la un moment, dat o persoană care chiar spune ceea ce crede, chiar scrie ceea ce simte, asumându-și, pe deoparte, și riscul de a fi blamată, și riscul de a fi contrată, și riscul de a fi înjurată, adeseori, apoi, asta mi se pare chiar extraordinar în zilele pe care le trăim!”, subliniat jurnalistul. Pentru că, „Angela scrie fără să se gândească la consecințe. Picăturile ei de soare pătrund foarte tare în piele, pătrund în minte, sunt senzoriale multe dintre imaginile pe care le pune în aceste texte Angela Tocilă. Te transpui, te duci acolo, te ia de mână și spune hai cu mine. (… ) Hai să vezi cum e lumea reală! Valorea acestui volum, a acestor texte este capacitatea extraordinară a ei de a evada din ipocrizie”, a continuat Robert Turcescu.
„Picături din soare” este o carte în care o regăsim pe autoare, așa cum mărturisea, copil, iubită, dar și observator „crud” al realității. Picăturile sale pot fi și usturătoare și amare.