Editura Evenimentul si Capital

SURPRIZA lui Tăriceanu pentru Kovesi si grupul "Noi suntem Statul!". Totul s-a petrecut în fața șefului Comisiei Europene

Autor: | | 6 Comentarii | 3735 Vizualizari

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a profitat de prezența șefului Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și a criticat instituțiile statului care, în viziunea lui Tăriceanu, au un mod abuziv și represiv de a căuta rezultatele pentru a beneficia de susținerea poporului.

Politicianul a repus pe tapet modalitățile crude prin care comunismul a condus țara, acesta fiind convins că România încă este bîntuită de "fantoma comunismului" care se manifestă prin serviciile secrete, dar și parchete.

Acuzațiile pe care Tăriceanu sunt la adresa unor insituții care par să acționeze la comandă, aspecte pe care EVZ le-a adus în prim plan pentru cititorii săi. 

„Tucidide a scris candva ca, pentru oamenii politici, speranta este un prost sfatuitor. La saizeci de ani de la fondarea Comunitatilor europene si la zece ani de la integrarea Romaniei in Uniunea europeana este momentul sa constatam ca sperantele pe care natiunile occidentale si Romania deopotriva si le-au pus in procesul de constructie europeana, mai intai dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, apoi dupa caderea zidului Berlinului s-au dovedit, prin exceptie, cel mai bun sfat pe care popoarele Europei l-au primit vreodata de la oamenii lor politici.

Intr-adevar locul de nastere al proiectului european a fost gandirea fondatorilor pe care o cunoastem sau ar trebui sa o cunoastem. Tratatul si politicile publice pe care le-a pus in miscare nu au fost decat intruchiparea politica a unei sperante de felul celor pe care Tucidide le considera amagitoare in numele unei rationalitati pragmatice. Tucidide le considera amagitoare in numele acestei rationalitati pragmatice dar fondatorii au indraznit sa-si imagineze - desi toate lectiile istoriei ii descurajau sa o faca - ca destinul istoric al celor sase tari initiale este cooperarea in pace si libertate. Proiectul lor a reusit dincolo de tot ceea ce Adenauer, Schuman, De Gasperi ori Monnet puteau anticipa.

Un martor indiscutabil al reusitei lor este prezenta in Parlamentul Romaniei a Presedintelui Comisiei Europene. Fondatorii nu aveau cum sa prevada cat de eliberator este proiectul pe care l-au gandit.

Conditiile istorice in care Europa unita a fost intemeiata lasau in afara domeniului posibilului ideea ca natiunile din centrul si estul Europei, aflate sub ocupatie si tutela sovietica, vor deveni vreodata parte a proiectului european. Mai mult chiar, Comunitatile europene au fost in mod explicit un proiect de solidaritate intre natiuni, alternativ fata de cel al internationalei comuniste si al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, celebrul CAER. In buna masura, procesul de constructie europeana a fost declansat de cele sase natiuni fondatoare tocmai pentru a indigui influenta in vest a modelului politic si economic totalitar care, in anii 1950 si 1960, nutrea evidente ambitii de globalizare.

Nu este de aceea de mirare ca, deindata ce totalitarismul comunist de tip sovietic a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei, Romania s-a indreptat in mod spontan, alaturi de celelalte natiuni din Europa centrala si de est, catre Uniunea Europeana.

Desigur, in 1990, pentru economiile atinse de declin ale tarilor din aceasta regiune, Europa celor doisprezece era inainte de toate o promisiune de dezvoltare durabila si de prosperitate generalizata. Nu ar trebui sa subestimam nici un moment forta de atractie a modelului economic si social european.

Au existat insa si alte motive, tot atat de puternice, pentru care Romania, asemeni altor tari din regiune, s-a indreptat in chip natural catre Uniunea europeana. Si primul dintre aceste motive este identitatea. Discursul identitar a capatat astazi, din pacate, conotatii nationaliste si populiste pretutindeni in Europa. Lucrurile stateau cu totul altfel acum douazeci si sapte de ani. Societatea romaneasca experimentase regimul comunist ca pe un exil. Integrarea europeana a parut sa fie, inainte de orice altceva, o intoarcere la origini. La originile politice, culturale, intelectuale.

'Intoarcerea in Europa' a fost, a doua zi dupa caderea comunismului, definitia cea mai scurta si cuprinzatoare data de romani, ca si de cehi, polonezi, maghiari ori baltici, complicatului proces de transformare postcomunista. Aceasta reintoarcere in Europa nu avea alternativa imaginabila ori dezirabila. Numai in Uniunea europeana Romania isi putea regasi si reintregi identitatea. Este meritul Consiliului european de la Copenhaga din 1993 de a fi recunoscut vocatia Romaniei de a se alatura Uniunii cu drepturi depline.

La zece ani de la integrarea Romaniei, a sosit timpul sa admitem ca Tucidide nu a avut dreptate. Speranta europeana a romanilor a fost un bun sfatuitor. Traim astazi intr-o tara cu totul diferita de cea care se scutura de totalitarism in 1989.

Avutia nationala, calitatea vietii, eficacitatea raporturilor dintre stat si cetateni, randamentul politicilor publice nu numai ca au crescut exponential, dar si-au schimbat si natura.

Cu toate imperfectiunile sale, statul se pune din ce in ce mai mult la dispozitia cetatenilor si se straduieste sa le ofere serviciile publice necesare unei vieti tot mai decente. Sa recunoastem ca cele mai putine transformari le-a avut versantul represiv al statului. Prin serviciile speciale, prin parchete, prin destule curti de justitie, fantoma comunismului inca mai bantuie. Mentalitatea, comportamentele si procedurile nu s-au primenit indeajuns. Ceea ce starneste uimirea societatii de cativa ani este faptul ca tocmai aceasta componenta insuficient reformata a statului pare sa fie apreciata de unii functionari de la Bruxelles.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Politica

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate