„Taina”, un documentar despre identitatea noastră naţională

„Taina”, un documentar despre identitatea noastră naţională

Nu sumerienii au inventat scrierea. Acest lucru s-a petrecut, pe teritoriul României, cu milenii înainte! Regizorul Leonardo Tonitza mediatizează un adevăr ignorat.

Am învăţat la şcoală, că prima formă de comunicare, în scris, din lume a fost cea sumeriană, cu aproximativ trei milenii înainte de Hristos. La fel, am învăţat că, pe acest teritoriu, carpato- danubiano-pontic, primii locuitori au fost geţii, înaintaşii traco-dacilor. Şi iată, acum, se dezvăluie că prima formă de scriere din lume nu a fost nicidecum pe pământurile anticului Babilon ci la noi acasă, pe malurile Mureşului. În 2011 s-au împlinit 50 de ani de la celebra descoperire ce avea să schimbe protoistoria lumii. Şi acum celebrul sanctuar al preotesei ce a deţinut Amuletele de la Tărtăria abundă în artefacte. Au fost Amuletele de la Tărtăria echivalentele Tablelor lui Moise ca legi de conduită socială, aşa cum considera arheologul Gheorghe Lazarovici, de la Universitatea Vasile Blaga, din Sibiu? A doua parte a documentarului Niascharian „Taina” a avut premiera la Cinemateca din Capitală, Sala Eforie. Tenacele regizor şi scenarist Leonardo Tonitza a terminat a doua parte a unei trilogii care mediatizează adevărul ignorat. „E a doua parte a unei trilogii dedicate spritualităţii româneşti, Nascharian. Este un documentar axiologic despre descifrarea tainelor care au condus la descoperirea identităţii naţionale! Prima parte a fost dedicată celei mai vechi scrieri din lume, Tăbliţele de la Tărtăria, cu continuitatea ei ca scriere sacră, pe parcursul a trei milenii. Cea de-a treia parte este în lucru, va fi gata peste doi ani şi jumătate şi se va numi Moştenirea”, a spus el.

FOTO: Regizorul Leonard Tonitza foto: Răzvan Vălcăneanțu

Ne puteți urmări și pe Google News

Nume străvechi

Lingvistul Adrian Porociuc, profesor universitar la Universitatea Al. I. Cuza, din Iaşi, unul dintre consilierii ştiinţifici ai documentarului, e mai darnic cu explicaţiile: „Normal că se pot reconstitui cuvinte din limbi moarte, dar asta nu înseamnă că populaţia care le folosea a murit! Vă dau exemplul Americii care are o grămadă de locuri cu nume din limbi care au dispărut: Chicago, Mississippi etc. Sunt cuvinte din unele limbi care au dispărut, dar care au avut şansa să fie preluate de europeni înaintea dispariţiei amerindienilor. La noi s-a întâmplat la fel cu un număr de cuvinte, între 90 şi 150..., despre care se presupune că ar fi de origine traco-dacă, dar s-ar putea să fie mai vechi!”.