Ținută vineri, 22 iunie 2018, ședința CExN, organismul de conducere colectivă după Congres al PSD, s-a constituit într-o penibilă manifestare de sprijin prin plînsete și strigăte al lui Liviu Dragnea, condamnat în primă instanță la trei ani și sașe luni închisoare cu executare pentru instigare la abuz în serviciu. Eminamente caragialean, spectacolul a stupefiat nu atît prin solidaritatea cu Liviu Dragnea, cît mai ales prin caracterul de montaj literar-artistic.

Rezoluția din final n-a fost rezultatul unor dezbateri contradictorii despre provocarea întruchipată de condamnare a lui Liviu Dragnea, despre cum poate fi contracarat Planul bine pus la punct de resurecție a Sistemului prin șahul dat PSD care e sentința, despre cum ar trebui procedat în așa fel încît ceea ce face partidul în materie de luptă pentru restabilirea statului de drept să ajungă corect la opinia publică. Ea a fost aprobată înainte de a se fi deschis ședința.

Pentru că n-a fost o reuniune de lucru, cerută imperios de condiția PSD de partid de guvernămînt, ci o reuniune menită a oferi țuțărilor lui Liviu Dragnea șansa de a se da bine cu Șeful. Am scris și am zis înaintea acestei ședințe a conducerii PSD că Planul bine pus la punct de sfărîmare a PSD, sau măcar de pierdere a Puterii de către PSD, nu poate fi contracarat decît printr-un gest de mare îndrăzneală, menit a lăsa fără aer adversarul:

Pasul înapoi făcut de Liviu Dragnea.

Nu s-a întîmplat așa ceva.

Dacă ar fi fost la această ședință doar confirmarea voinței liderilor PSD de a rămîne mai departe cu Liviu Dragnea în frunte, dezastrul n-ar fi fost atît de mare. Șontîc-șontîc, guvernarea PSD ar fi mers mai departe.

Reuniunea conducerii PSD, reuniunea organismului de conducere colectivă a partidului de guvernămînt, s-a transformat într-o Declarație de răzbunare a lui Liviu Dragnea, pentru c-a fost condamnat. Solidaritatea cu Liviu Dragnea, dacă liderii PSD mureau de atîta iubire față de Șef se puteau exprima în hotarele standardelor lumii civilizate. Se putea invoca prezumția de nevinovăție. Se putea începe cu afirmarea voinței de a considera sentința ca indiscutabilă și încheia cu teza că la următoarea etapă nevinovatul Liviu Dragnea va avea cîștig de cauză. Indiferent de părerea liderilor PSD față de sentință așa trebuia procedat, pentru că așa cer minimele standarde ale politicianului dintr-o țară membră a Uniunii Europene. Liderii PSD s-au grăbit să-l apere pe Liviu Dragnea atacînd în chip iresponsabil decizia Înaltei Curți, pe judecătorii care au fost pentru condamnare. Lucru incredibil, halucinant chiar, liderii partidului de Guvernămînt au decis declanșarea unei campanii care are vădite note de răzbunare de tip tribal a ceea ce ei consideră lovitura dată lui Liviu Dragnea. Premierul României, sfidînd în chip evident normele aparițiilor publice ale înalților demnitari din Europa civilizată a atacat sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție. A venit rîndul lui Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților și președintele partidului de Guvernămînt să denunțe o conspirație împotriva sa. A fost o conspirație? A fost o sentință nedreaptă?

La aceste întrebări Liviu Dragnea navea voie să răspundă astfel. Și nu pentru că explicațiile sale ar fi fost sau nu corecte, ci pentru că din punct de vedere moral n-avea dreptul să le facă publice. Erau explicații în favoarea sa. În ultimul timp, politicieni sau rude de politicieni au fost condamnați. Elena Udrea a primit șase ani de închisoare. Tot printr-o decizie a Înaltei Curți. A denunțat Liviu Dragnea această sentință ca fiind politică? A ieșit Viorica Dăncilă să-și exprime indignarea? Alți și alți politicieni au fost condamnați, inclusiv pentru abuz în serviciu, politicieni inclusiv din PSD Au reacționat liderii PSD la această sentință cu punerea la îndoială a corectitudinii ei?

A fost sau nu corectă decizia Înaltei Curți?

Eu am scris că n-a fost, că a ținut de un Plan bine pus la punct, că totul, de la Sentință pînă la teatrul amînării, a făcut parte dintr-un spectacol mediatic. Numai că eu am dreptul moral să scriu și să spun asta:

1. N-am nici o demnitate în statul român, sînt jurnalist și asta-mi dă dreptul să mă pronunț liber despre orice.

2. E vorba de o sentință care privește pe altul.

În cazul Liviu Dragnea lucrurile au stat net diferit.

Și premierul, și liderii PSD care au atacat sentința au demnități în statul român. Acest statut le impune anumite constrîngeri în materie de libertate a opiniilor. Întreg tărăboiul a fost declanșat numai și numai pentru că Șeful a fost condamnat. Punerea la îndoială a sentinței a avut imaginea unei lingușiri a Șefului de către subordonați.

În mai multe rînduri am scris și am zis că lupta pentru denunțarea abuzurilor, pentru curmarea politicii de folosire a luptei împotriva corupției pentru interese politico -mafiote, pentru lichidarea Statului paralel nu poate fi dusă fără sprijinul opiniei publice. E o cerință elementară nu numai în democrație, dar și în dictaturi. Fără nemiloasa preocupare de a convinge Poporul că tot ceea ce faci stă sub semnul idealului dezinteresat și nu al interesului personal al cuiva, orice campanie, orice luptă e un eșec din start. Una dintre explicațiile eșecurilor răsunătoare înregistrate de lupta împotriva statului paralel stă în implicarea în această luptă a unor personaje lipsite de dreptul moral de a lupta cu statul paralel. Toate măsurile gîndite de PSD pentru corectarea anomaliilor din Legile Justiției, din Codurile Penale au fost grav afectate de imaginea lor de acțiuni pentru rezolvarea intereselor personale ale lui Liviu Dragnea. CCR a cerut modificare articolului privind abuzul în serviciu prin introducerea pragului. Contrar aiurelilor unor politicieni și jurnaliști, CCR n-a declarat anticonstituțional articolul care reglementează abuzul în serviciu. CCR a dat o decizie de îndrumare pentru legiuitor, Legiuitorul n-a modificat nici azi articolul prin introducerea unui prag. De ce? Pentru că această simplă operațiune a fost dintr-un început compromisă prin interesul lui Liviu Dragnea. Pentru a scăpa de proces, Liviu Dragnea avea nevoie de un anume prag. Și atunci tot ceea ce teoretic PSD a făcut pentru a pune de acord Codul cu decizia CCR a părut românilor o operațiune de salvare a lui Liviu Dragnea. La finele ședinței, Liviu Dragnea a anunțat războiul total împotriva statului paralel:

„De asemenea, au spus că nu putem să ezităm în a duce la capăt lupta pe care am început-o şi anume, pe de-o parte, de normalizare a legilor justiţiei şi a Codurilor penale, iar pe de altă parte, de destructurare a acestui sistem ocult. În aceste condiţii eu le-am spus că nu am nicio ezitare, am spus în faţa Congresului, am spus-o şi în faţa a sute de mii de oameni la miting, că am de gînd să merg pînă la capăt. (...) Eu le-am spus că... obiectivele mele rămîn aceleaşi, şi anume: programul de guvernare să fie pus în practică – şi va fi pus, iar statul paralel, aşa cum îl numim noi, să fie zdrobit, şi va fi zdrobit. ”Acest discurs a stîrnit entuziasmul multora dintre cei care, ca mine, luptă împotriva Statului paralel. Gata! s-a strigat pe toate canalele Tv și pe toate site-urile.

Statul paralel va fi spulberat!

În fine, PSD, în frunte cu Liviu Dragnea, a decis să ducă pînă la capăt lupta.

 Vineri, 22 iunie 2018, prezent ca invitat la emisiunea Alessandrei Stoicescu de la Antena 3, luînd cunoștință în direct de deciziile liderilor PSD și de discursul lui Liviu Dragnea, am profețit că din acest moment Statul paralel poate să desfunde sticlele de șampanie. Lupta împotriva sa a eșuat.

Așa cum scriam mai sus, lupta împotriva statului paralel n-a înregistrat pînă acum succese răsunătoare pentru că politica asumată de PSD sub conducerea lui Liviu Dragnea a neglijat principalul teren de luptă în democrație și chiar în lumea modernă, inclusiv în Rusia:

Cel al opiniei publice:

1. În marea majoritate a acțiunilor, opinia publică a fost neglijată. De aici posibilitatea manipulării acesteia de către susținătorii Statului paralel De aici impresia nefastă de încercare de a vîrî cu forța opiniei publice deciziile majorității în materie de legi ale Justiției, de modificare a Codurilor.

2. Nu s-a ținut cont o clipă de o condiție elementară în materie de comunicare publică. Și anume de convingerea opiniei publice că tot ceea ce faci și spui ca demnitar e totalmente dezinteresat din punct de vedere personal, e supus crîncen unei credințe, unui ideal.

Dacă se va încerca transpunerea în practică a deciziilor CExN, ele vor duce la întărirea Statului paralel, pentru că opinia publică va deveni în totalitate adversara acestei lupte:

1. Apelul la ordonanțe de urgență va avea semnificația unei declarații de luptă împotriva democrației, a unei impuneri cu forța a deciziilor, în disprețul punctelor de vedere contrare.

2. Tot ceea ce se va face va avea în chip catastrofal imaginea unei dări de foc la țară pentru salvarea unui om, Liviu Dragnea. În lupta împotriva Statului paralel s-au implicat mulți politicieni, jurnaliști, magistrați. Au făcut-o numai și numai pentru că au credință în valorile democrației, în respectarea drepturilor omului. Despre asta eu, ca unul dintre luptători, am scris în nenumărate rînduri. Am fost cu toții întăriți și de imaginea că n-avem nici un interes personal în această luptă.

Oricît ar părea de ciudat ambiguitatea lui Liviu Dragnea față de această luptă ne-a ajutat. Ori de cîte ori susținătorii Statului paralel invocau situația lui Liviu Dragnea noi replicam că Liviu Dragnea n-are nici o legătură cu această luptă.

Lucrurile s-au schimbat în chip radical după ședința CExN de vineri, 22 iunie 2018. Lupta împotriva statului paralel a devenit lupta pentru răzbunarea lui Liviu Dragnea și pentru salvarea acestuia. În aceste condiții, lupta e ca și pierdută. Statul paralel a învins vineri, 22 iunie 2018 seara.

I-au sărit în ajutor liderii PSD în frunte cu Liviu Dragnea.