Erdogan și Macron își dau mâna pentru a-l convinge pe Trump să renunțe la decizia sa de a recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi omologul său francez Emmanuel Macron vor depune eforturi comune pentru a încerca să convingă Statele Unite să-şi reconsidere decizia de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, a declarat sâmbătă o sursă prezidenţială turcă, relatează Reuters citat de Agerpres.

Cei doi lideri au convenit în timpul unei discuţii telefonice că această decizie este îngrijorătoare pentru regiune, a precizat sursa, adăugând că Turcia şi Franţa vor încerca împreună să determine Washingtonul să-şi revizuiască poziţia.

Preşedintele turc a vorbit de asemenea la telefon sâmbătă cu preşedinţii Kazahstanului, Libanului şi Azerbaidjanului în legătură cu această chestiune, a mai spus oficialul turc. Miercuri, el a cerut organizarea unei reuniuni de urgenţă a Organizaţiei Cooperării Islamice (OCI) în Turcia săptămâna viitoare.

Anunţul făcut miercuri de preşedintele Donald Trump a provocat reacţii de nemulţumire în rândul aliaţilor occidentali ai SUA. La ONU, Franţa, Italia, Germania, Marea Britanie şi Suedia au cerut Statelor Unite "să prezinte propuneri detaliate pentru un plan de pace israeliano-palestinian".

Imediat după anunţul lui Trump, preşedintele francez Emmanuel Macron a afirmat că nu susţine decizia sa „unilaterală” de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului şi a lansat un apel la calm în regiunea Orientului Mijlociu.

''Aceasta este o decizie regretabilă pe care Franţa nu o aprobă şi care este contrară dreptului internaţional şi tuturor rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Statutul Ierusalimului este o chestiune de securitate internaţională care priveşte întreaga comunitate internaţională. Statutul Ierusalimului trebuie să fie decis de israelieni şi palestinieni în cadrul negocierilor sub auspiciile Naţiunilor Unite'', a declarat Macron.

El a reafirmat că Franţa şi Europa susţin soluţia coexistenţei a două state - unul israelian şi unul palestinian - şi a subliniat că Parisul este gata să lucreze cu părţile interesate pentru găsirea unei soluţii.

Turcia și Franța sunt „oile negre” ale NATO: regimul Erdogan și-a făcut un obicei de a juca la două capete, șantajându-și aliații cu „relații alternative”, în funcție de propriile interese. Nu s-a ferit să se apropie de Rusia în plin conflict rece al Moscovei cu Occidentul, de jihadiști în plină campanie anti-ISIS în Orient, de China, în plin conflict al Beijingului cu Washingtonul în Marea Chinei de Sud.

Relațiile Ankarei cu Washingtonul sunt aproape de îngheț, ca urmare a refuzului administrației Trump de a-l extrăda pe clericul Fethullah Gülen, acuzat de Erdogan ca fiind creierul care a pus la cale puciul ratat din iulie 2016.

Nici cu UE nu are Erdogan relații mai bune: acuzațiile Bruxelles-ului la adresa totalitarismului și a abuzurilor Ankarei, care folosește puciul ca pretext pentru o epurare politică, socială și religioasă nemaivăzută până acum, l-au înfuriat pe Erdogan. Acesta amenință periodic că „ridică zăgazurile” pentru ca trei milioane de imigranți, aflați în prezent în taberele speciale din Turcia, să năvălească în Europa. Sistarea de facto a negocierilor pentru aderarea Turciei la UE este însă principala supărare a lui Erdogan, care se vede privat de „arma” la care visează de mult: 70 de milioane de cetățeni turci circulând liber prin Europa.

La rândul său, Franța s-a retras încă din 1966 din Structurile de Comandă Integrată a NATO, provocând în plin Război Rece o fisură strategică și o lovitură de imagine blocului militar occidental, care se confrunta cu expanisionismul sovietic agresiv.

Tot Franța este principalul militant pentru crearea unui organism militar de sine stătător al UE, ceea ce ar însemna fracturarea în două a NATO și punerea sub semnul întrebării a rolului de lider al Statelor Unite.

Nici pe Macron, nici pe Erdogan nu îi dau scrupulele afară din casă: ei nu vor ezita să folosească Ierusalimul ca pretext pentru a-și consolida relațiile în lumea arabă și a încerca să-și subordoneze politic„intifada” declanșată prin recunoașterea de către Trump a Orașului Sfânt drept capitală a statului evreu.

Nu era de ajuns un Erdogan, în flacul estic al NATO: a apărut unul și în flancul vestic.