Victor Ponta vrea, probabil, să devină președintele României și știe că nu-și poate realiza visul dacă repetă greșelile predecesorilor. Ale lui Adrian Năstase și Mircea Geoană, cei doi artizani ai Marii Înfrângeri din 2004 în fața lui Traian Băsescu. Această înfrângere este începutul celor ”10 ani de sclavie”, vorba Antenei 3, care i-a pus în lanțuri pe marii corupți ai țării.
În 2004, Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidențiale din cauza corupției proprii, dar și din cauza inabilității politice a lui Mircea Geoană. Între cele două tururi de scrutin, Geoană a făcut o declarație care l-a costat pe Năstase peste 200.000 de voturi, practic, diferența la care a câștigat Traian Băsescu. A cedat insistențelor unor ziariști și a declarat că PSD va păstra parteneriatul la guvernare cu UDMR. Declarația sa a orientat electoratul ultra-naționalist al PRM către Traian Băsescu. Este afirmația care i-a atras lui Geoană celebra etichetă de ”prostănac”, născocită de Ion Iliescu, în dulcele stil bolșevic de înfierare cu mânie proletară a deviaționiștilor. Cred că Victor Ponta se gândește cu îngrijorare la acel moment. Scorul de 37% obținut de PSD la alegerile europarlamentare este o dovadă clară că Victor Ponta trebuie să facă eforturi consistente pentru a atrage voturile ”nealiniaților”. Voturile PP-DD cu precădere. Pe de altă parte, scorul bun obținut de PSD în Transilvania, cu care Ponta s-a și lăudat de altfel, i-a ridicat semne de întrebare în privința oportunității prezenței UDMR la guvernare. Cred că în laboratoarele social- democrate s-a luat deja decizia maximizării scorului din Transilvania, voturi cu care Ponta speră să poată deveni președinte. Mă refer la voturile românilor. Ori, nu-ți poți crește numărul de voturi în Transilvania fără să joci pe cartea naționalistă, fără să ataci frontal pretențiile autonomiste, chiar accentele iredentiste ale UDMR. Câtă vreme formațiunea maghiară este la guvernare, ponta nu poate face acest lucru. Plecarea UDMR de la putere este o necesitate. E drept că, la fel ca în cazul PNL, Ponta nu vrea să-și asume decizia alungării maghiarilor din coaliție. O poate face doar dacă are un mobil puternic. Mai convenabil ar fi să determine Uniunea să plece de bună voie.
Sunt convins că aceasta este miza discuțiilor despre cooptarea PP-DD la guvernare. Ponta este conștient că maghiarii nu vor accepta un parteneriat cu Senzaționalul Dom' Dan. Marko Bela a fost destul de explicit: ”În afară de populism, PP-DD nu poate oferi mare lucru”. Electoratul maghiar este pretențios. UDMR trebuie să-și conserve imaginea, în special în plan extern, de formațiune serioasă, respectabilă. Premierul nu riscă electoral din plecarea/alungarea UDMR de la guvernare. Oricum nu se poate baza pe voturile maghiarilor în alegerile prezidențiale, Uniunea având un electorat mai degrabă de dreapta.
Zilele trecute, Dan Diaconescu a spus ca un moment dat că poate a venit timpul ca PP-DD să scoată UDMR de la guvernare. N-ar fi nici prima dată când îl ajută pe premier cu ”lucrurile murdare”. În 2012, balamucul făcut de Domnu’ Dan în jurul privatizării Oltchim a blocat procesul și i-a permis i-a permis lui Ponta să amâne înmormântarea Combinatului până după alegerile parlamentare. E posibil sa fi venit acum rândul UDMR. E drept că PPDD-iştii negociază dur, joacă la două capete în plan local şi s-ar putea să ia pielea de pe PSD-işti.
Recomandările noastre
