Guvernul vrea să acorde iarăși indemnizații revoluționarilor, însă după o verificare dură care să stabilească cine are dreptul cu adevărat. EVZ vă prezintă cum s-au înmulțit revoluționarii pe hârtie și câți bani s-au alocat din ianuarie 2008 și până în 2011 pentru drepturile acestora, an în care s-au sistat indemnizațiile. Martir, rănit, participant, reținut sau pentru că a făcut fapte deosebite în 1989 -sunt motivele trecute pe certificatele de revoluționar.

Șefii de la Guvern au anunțat că se intenționează ca de la 1 ianuarie 2015 să se reia plata indemnizațiilor către revolutionari, după doi ani în care acestea au fost înghețate. Anunțul a fost făcut de către Adrian Sanda, secretar de stat în cadrul Secretariatului de stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945 - 1989.

Acesta a explicat că de suma lunară acordată până în 2011 și de celelalte facilități vor beneficia doar cei care vor fi verificați și care vor dovedi că au dreptul să dețină certificate de revolutionari. Momentul decembrie 1989 a reprezentat ocazia de care mulţi români au profitat pentru a se îmbogăţi, chiar dacă au văzut Revoluţia de la geam, feriţi de gloanţele trase pe străzi. Alţii au fost răniți, s-au ales cu sechele pe viață sau au decedat, lăsând în urmă copii, soți sau părinți.

Legea română a creat un cadru special pentru cei care au participat la Revoluţia din 1989: prin certificatele de revoluționar beneficiază de un ”salariu lunar de la stat”, scutire de la plata taxelor și impozite, avantaje atunci când vor să ia un credit și pot primi de la primării spații comerciale.

„Voi avea o întâlnire și cu membrii asociațiilor de revoluționari din Caraș-Severin, așa cum le vom avea și cu cei din orașele în care a avut loc cu adevărat Revoluția. Vom discuta și programul de manifestări dedicat comemorării a 25 de ani de la izbucnirea și desfășurarea Revoluției Române din Decembrie 1989. Le voi transmite că vor fi bugetate sumele, dar nu vor fi făcute plăți chiar la toată lumea. Plățile vor fi făcute pe baza unor criterii. Va fi făcută o curățenie serioasă printre membrii asociațiilor, pentru că nu toți au participat activ la Revoluție. Județele Timiș, Caraș-Severin și Arad, de unde a început revoluția, au generat cei mai puțini revoluționari, după zece ani” a afirmat Adrian Sanda.

Acesta consideră că este vorba de o reparație pecuniară, reintroducerea plăților, dar și de o reparație morală, în ceea ce înseamnă calitatea de revoluționar.

Cum a crescut numărul revoluționarilor mai ceva ca-n povești

În timp ce în ianuarie 2008, erau 5.143 de revoluționari beneficiari ai legii 341/2004, în 2011, când s-au sistat plățiile către revolutionari, erau  aproximativ  22.000 de persoane care se încadrau  pe Legea Recunoștinței. Potrivit datelor de la Casa Națională de Pensii, indemnizația medie  acordată de către stat era de aproximativ 510 euro, iar ea nu a fluctuat foarte mult. Astfel că, de la 1.912 lei aceasta a ajuns la 2.419 lei, iar potrivit estimărilor, până în decembrie 2011 venitul lunar mediu al unui revoluționar ar urma să fie de 2.216 de lei. La acești bani se adaugă și alte beneficii, precum scutire de taxe și impozite, casă de la stat în chirie sau achiziționată pe sume modice, terenuri intra și extravilane sau credite bancare cu dobândă subvenționată de stat.

La nivel național, sunt emise 22.000 de certificate de revoluționar, împărțite în mai multe categorii: 2.300 de urmași ai eroilor martiri, 2.600 de răniți, 800 de arestați și 16.000 de luptători cu merite deosebite.

Apogeul, în perioada lui Bebe Ivanovici

Iniţial, au fost doar vreo 3.000 de revoluţionari, apoi 7.000, iar prin 1997 s-a ajuns la 19.000. Apogeul a fost atins în perioada când Bebe Ivanovici a fost "şeful revoluţionarilor", atunci erau valabile 32.000 de certificate.  La 20 de ani de la Revoluţie, în 2011, cand s-au sistat plățile, adevăraţii eroi s-au multiplicat, ajungându-se la aproximativ 22.000 de revoluţionari, dintre care 14.000 primeau indemnizaţii lunare în valoare de 1.800 de lei.