Statele Unite și Federația Rusă execută un balet periculos, cu arme nucleare sub crinolină, lângă 4 vulcani de pe harta lumii, iar noi, deși ne doare stomacul pentru implicațiile geopolitice din Ucraina, suntem spectatori.
Și asta deoarece nici măcar nu ne-a durut stomacul pe toți, sau nu în același timp. Este exclus ca România să aibă vreo posibilitate de a utiliza quinta royală pe care – culmea! – acum 27 de ani o avea servită. Și asta deoarece ca să negocieze cu marile puteri avea nevoie de o rețetă de unde lipsesc ingredientele pricipale: lideri și conturi pline - cu glumițe, simpozioane și comunicate nu se face istorie! Lideri am fi putut avea dacă dincolo de miuțe s-ar fi ivit o sumă de români, de toate culorile politice, care să danseze Călușarii – nu Csardas, Kazaciok, Menuet sau Cadril, după interes mărunt.
Am fi avut lideri dacă dincolo de bătaia pensiilor, a codurilor juridice și a numirilor în funcții cheie ar fi adăugat pe foaia de parcurs ceva sfânt: interesul național cu termene de etapă, obiective imediate, medii, pe termen lung. Dar strategiile au fost mereu tărâmul interzis al minților încuiate care ne bântuie de 27 de ani. Motivul? L-a sintetizat Moromete: „asta devine după facultăți”. Am fi putut avea și conturile pline! Doar că politicianul și-a trimis toate trupele pe fronturi mititele, fiind preocupat de o singură necunoscută: pe ce insulă își va odihni vara următoare tubul digestiv. Nefiind os de domn sau moștenitor de fabrici și uzine - dimpotrivă, urmaș ideologic al jefuitorilor de „moșieri”-, politicianul roman a trebuit să-și asigure averea din țâța țării.
Așa că atunci când n-a făcut-o cadou unor companii străine care căutau profit, căci așa e capitalismul, sau n-a închis ramuri ale industriei pe șpăgi gigantice, ca să nu le concureze, a îndesato în buzunarele unor clienți care au asigurat finanțarea partidului. Așa am rămas fără petrol, fără cărbuni, etc. În curând rămânem și fără pă- mânt. În Transilvania asta e o dramă, căci a fost eliberată pentru întregire, nu pentru a fi retrocedată bucată cu bucată, prin fals, încălcarea unor decizii internaționale, și nici pentru a fi acum vândută prin singura lege din lume care permite așa ceva. Dacă după 1989 jucam, nu ne prostituam, ne-am fi putut permite un statut de neutralitate. Dar ce am fă- cut noi? Ne-am gudurat la picioarele rușilor, care erau obișnuiți. Apoi, obișnuiți cu slugărnicia, ne-am aruncat la picioarele americanilor. Le-a trebuit mult până să aibă încredere în noi, s-au obișnuit greu cu ideea că o țară cu atâtea atuuri, cu un potențial de bogăție enorm, nu-i privește în ochi și nu vrea să le strângă mâna, să le fie parteneră, ci să-i servească.
Cred că americanii ar fi înțeles obiectivul nostru național, România Dodoloață. Am fi putut fi Elveția care le convenea aici, în coasta rușilor. Dacă mai mare, cu atât mai bine! Pe baza munților blindați cu bunkă- re de aur, Elveția își permite să-și întrețină statutul formal. Putem discuta despre cât de neutră este în realitate, de ce n-a atacat-o Hitler, dar ceva este cert: cheltuie anual pentru armată 7.5 miliarde de dolari, are 800 de blindate, 350 de avioane militare și poate mobiliza în 4 ore 650.000 de soldați. Știu că unora vi se pare comparația forțată, dar vă provoc să meditați un pic! E bine, totuși, că i-am ales pe americani! Vecinătatea rușilor - pentru politicienii care n-au citit – a adus României numai belele, în timp ce poziția președintelui Wilson pentru autodeterminarea popoarelor a contribuit la Marea Unire. Cine sunt acești doi hegemoni? Unul ne apără, celălalt ține în gheare o bucată de pământ românesc pe care am abandonat-o.
Foarte probabil, la cât de tare crește tensiunea între SUA și Rusia, undeva în lume urmează o confruntare. Unde să fie, astfel încât să nu se ajungă la un conflict nuclear care să pulverizeze planeta? 4 variante, expuse de profesorul Dungaciu: În Pacific, în Venezuela, în Orientul Mijlociu sau în Ucraina. Mă hazardez: În Pacific e riscant, deoarece chinezii sunt imprevizibili, iar coreenii – nebuni. În Venezuela e prea aproape de State, iar poziționarea rusească nu s-a făcut fără garanții armate pe restul continentului. În Orientul Mijlociu e mai dificil, deoarece interesele nemțești, despre care nu prea se vorbește, complică lucrurile, și la orice glonț tras acolo se poate retalia în Europa printr-o centură cu dinamită. Mai rămâne Ucraina. Iar pacea, cum se știe, se face cu sacrificii. De fiecare dată, teritoriale. Vă doare capul? Aveți motive! Sper să mă înșel!
Recomandările noastre
