Problema nord-coreeană este mare actualitate. Multă lume privește situația de acolo cu seriozitate, dincolo de declarațiile spectaculoase ale lui Donald Trump și Kim Jong-un.

Un document declasificat de departamentul de Stat arată că România a încercat într-o perioadă să medieze contacte între Casa Albă și Phenian, cel care se oferea ca mediator fiind Nicolae Ceaușescu.

Kim Ir Sen și Nicolae Ceaușescu (foto: Comunismul în România)

Documentul este stenograma unei întâlniri între un emisar al lui Ceaușescu, consilierul Vasile Pungan, și președintele Gerald Ford. Întâlnirea a avut loc pe 27 august 1974, adică în anii în care Ceaușescu era încă privit de americani ca o posibilă breșă de independență față de Uniunea Sovietică.

La discuții participă Henry Kissinger, considerat o ”eminență cenușie” a Casei Albe sub doi președinți, el fiind unul dintre artizanii încetării războiului din Vietnam. În 1973, a luat Premiul Nobel pentru Pace tocmai pentru acest lucru.

Henry Kissinger

Câteva cuvinte merită și mesagerul lui Ceaușescu, Vasile Pungan. Pe atunci șeful consilierilor președintelui RSR. Dincolo de multe dezvăluiri de alcov sau despre cum alcovul este folosit în spionaj, Pungan este considerat unul dintre cei care – ca ministru al Comerțului Exterior, funcție în care a ajuns în 1978 – au înlesnit participarea securiștilor la actele de comerț ale României.

Nu am găsit până acum această stenogramă sau relatări despre ea în presa de la noi, deși despre politica externă a României din perioada ceaușistă s-a scris mult, inclusiv despre influența lui Kim Ir-sen asupra președintelui român și implicit asupra dramelor trăite de români în ultimii ani ai comunismului.

Kim Ir Sen, primul dictator al Coreei de Nord, însoțit de Nicolae Ceaușescu și soțiile celor doi

Biroul Oval

 

Discuția a avut loc pe 27 august 1974, în celebrul Birou Oval din Casa Albă. Participanții sunt președintele Gerald Ford, Vasile Pungan, șeful consilierilor președintelui Republicii Socialiste România, Henry Kissinger, secretar de stat și asistent al președintelui Statelor Unite ale Americii și generalul Scowcroft, adjunct al asistentului președintelui pe probleme de Apărare Națională. Stenograma este din lotul www.fordlibrarymuseum.gov/library/ al Departamentului de Stat.

 

Invitația lui Ceaușescu

 

[Presa este primită pentru fotografii.]

Pungan: Aveți aici  invitația lui Ceaușescu.

Președinte: Da. Vreau să vizitez România de îndată ce programul nostru comun va fi pus la punct.

 

Președintele american Gerald Ford, alături de Nicolae Ceaușescu

[Presa este scoasă din Biroul Oval.]

Președinte: Apreciez foarte mult invitația președintelui Ceaușescu și o voi onora imediat ce se va putea.

Pungan: Poate că atunci când veniți în Europa. Este important pentru noi să schimbăm puncte de vedere și să menținem relațiile.

Președinte: Vreau să știți că secretarul Kissinger are toată încrederea mea. Eu subscriu complet la politica externă a președintelui Nixon. (Richard Nixon îl primise la Washington pe Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1973, când au și făcut o declarație comună. După demisia lui Nixon, în urma afacerii Watergate, Ford a devenit președinte, dar înainte a fost vicepreședintele șefului de la Casa Albă n.n.).

Președintele SUA Richard Nixon, în timpul vizitei în România din 1969, alături de Nicolae Ceaușescu

Pungan: Vă transmit felicitările și cele mai bune urări ale președintelui Ceaușescu. El a apreciat mesajul pe care l-a primit și mi-a cerut să subliniez dorința și eforturile sale de a îmbunătăți legăturile și de a avea relații personale cu dumneavoastră. Relația asta este importantă pentru noi, iar o vizită din când în când este importantă în acest sens.

Președinte: Poporul american, Congresul și cu mine prețuim prietenia cu românii și, dacă putem depăși toate problemele de aici, cred că putem consolida aceste legături.

 

Conferința pentru Securitate și Cooperare

Pungan: Președintele Ceaușescu mi-a cerut să vă aduc în atenție câteva lucruri. În primul rând, Europa. El este mulțumit de rezultatele Conferinței pentru Securitatea și Cooperarea în Europa, dar există o oarecare întârziere în programul conferinței și nu știm dacă se va ajunge la etapa finală, la cel mai înalt nivel, până la sfârșitul anului. El a cerut ajutorul dumneavoastră pentru a se încheia etapa a doua și pregătirile pentru a treia etapă. Considerăm că această Conferință poate aduce mai multă cooperare și încredere.

Președinte: Cred că suntem dornici să mișcăm lucrurile, nu-i așa?

Kissinger: Da, suntem pregătiți să-i încurajăm pe europeni, dar nu să forțăm relațiile cu ei pentru a face acest lucru.

Prietenia româno-nord-coreeană. Nicolae Ceaușescu și Kim Ir Sen salutând mulțimea

Pungan: Înțelegem, dar sunt câteva beneficii dacă s-ar ajunge mai grabnic la o înțelegere la cel mai înalt nivel. Este deosebit  de important pentru măsurile de consolidare a încrederii și aceste măsuri vor duce la o detensionare a relațiilor. Credem că Statele Unite pot ajuta.

Kissinger: Susținem poziția României. Dar în domeniul contactelor umane, vest-europenii sunt foarte stricți. În ce privește mișcările de forțe, opiniile noastre sunt similare cu ale românilor!

Pungan: Vrem o intensificare a contactelor, dar este o chestiune delicată.

Kissinger: Domnule președinte, i-am spus ieri că comuniștii s-au știu să preia puterea, dar nu pot fi deturnați accidental sau doar prin accentuarea contactelor. Ceea ce doresc românii este ca mișcările masive de forțe să nu producă presiuni asupra celorlalți.

(Conferința despre care se discută își începuse lucrările pe 3 iulie 1973, la Helsinki. Acordul final a fost semnat pe 1 august 1975. De altfel, chiar a doua zi, pe 2 august 1975, președintele Gerald Ford a venit la București, pentru o vizită de două zile, considerată un nou semn al dezghețării relațiilor dintre SUA și România lui Ceaușescu, considerat, după momentul 1968, un șef de stat comunist cu aspirații de a se desprinde de blocul URSS. S-a dovedit că nu e așa, dar americanii au înțeles târziu, după 1978. Conferința și-a schimbat numele, în 1995, în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, OSCE. n.n.)

Președintele Gerald Ford, cu cravată de pionier, la București, alături de Nicolae Ceaușescu

Națiunea cea mai favorizată

Președinte: Știu că sunteți interesat de Acordul de Schimb și de Clauza Națiunii celei mai Favorizate. Lucrăm pentru un proiect de lege bun și cred că suntem aproape de un compromis.

Pungan: Cred că veți reuși până la sfârșitul anului.

Președinte: Vom fi foarte dezamăgiți dacă nu se va întâmpla asta.

(Ford chiar a reușit. Pe 25 iulie 1975, SUA ne acorda Clauza Națiunii celei mai Favorizate. n.n.)

Pungan: O altă problemă este Cipru. Este aproape de noi, iar prelungirea conflictului sporește pericolul. La un moment dat, vrem să vedem soluția potrivită - retragerea trupelor străine, independența Ciprului și ambele părți să găsească o soluție pentru a trăi în pace pe insulă.

(În vara lui 1975, situația din insula mediteraneană devenise explozivă, după ce, pe 15 iulie, a avut loc o lovitură de stat cu scopul alipirii la Grecia. Turcia a intervenit atunci armat. n.n.)

Președinte: Încercăm să ajutăm. Vrem retragerea, o încetare a focului până atunci și o soluție stabilă. Lucrăm cu grecii, turcii și ciprioții.

 

Președintele Etern

 

(Poate cea mai interesantă problemă ridicată în august 1974 de emisarul lui Nicolae Ceaușescu este încercarea de stabilirii a unei legături între Statele Unite și Coreea de Nord. Țara comunistă era condusă atunci de Kim Ir-sen, bunicul actualului dictator, Kim Jong-un. Kim Ir-sen este simbolul dictatorilor din Asia, ”părintele” cultului personalității dus la extreme. După moartea sa, în 1994, Kim Ir-sen a fost declarat de urmașii săi ”Președintele etern”! El fusese în război cu SUA, până în 1953 și misiunea pe care Ceaușescu spera să o îndeplinească era curată nebunie, în condițiile în care SUA tocmai erau implicate în războiul din Vietnam și nu exista ”apetit” pentru recunoașterea unei alte înfrângeri, chiar veche de 20 de ani. Kim îl cucerise pe Ceaușescu în timpul vizitei românului în Coreea, în 1971, moment considerat de cotitură în evoluția dictatorului român. n.n.)

Pungan: Sunt sigur că Statele Unite pot găsi o soluție bună. O altă problemă este Coreea. Conducerea nord-coreeană dorește să aibă contacte confidențiale cu Statele Unite pentru discuții. Ei au sugerat România. Președintele Ceaușescu s-a oferit să vă ajute dacă doriți să faceți acest lucru.

Președinte: Suntem recunoscători pentru oferta dumneavoastră. Secretarul Kissinger și cu mine vom discuta în detaliu. Anumite lucruri trebuie să fie precedate de astfel de contacte. Nu vrem să intrăm în discuții fără înțelegeri ferme. Secretarul Kissinger vă va contacta prin ambasadorul dumneavoastră.

Kissinger: Vom vorbi și apoi vom transmite ideile noastre prin intermediul ambasadorului.

 

România-Israel

Pungan: Voi transmite nord-coreenilor și sper că veți avea un răspuns favorabil.

(Peste mai puțin de un an, în iulie 1975, când Nicolae Ceaușescu a făcut o escală în SUA după un turneu sud-american, președintele român a vorbit deschis cu Gerald Ford despre ”problema nord-coreeană”. n.n.)

Pungan: Ultima întrebare este despre Orientul Mijlociu. Președintele Ceaușescu consideră că o întârziere în continuarea progreselor duce la noi tensiuni și la posibilitatea apariției războiului. Credem că ar trebui să reînceapă Conferința de la Geneva.

Președinte: Ținem lucrurile în mișcare. Ne întâlnim cu liderii arabi și ne vom întâlni în curând cu Saqqaf și Rabin. (Ițhak Rabin a fost premierul Israelului între 1974 și 1977. n.n.) Suntem de acord că mai multă acțiune este esențială și ne străduim să facem acest lucru, dar nu ne putem decide dacă cea mai bună cale este Geneva sau o comisie bilaterală.

Premierul israelian Itzak Rabin, alături de președintele Gerald Ford și Henry Kissinger

Pungan: Dar este util să avem discuții și sentimentul că se înregistrează un progres. Avem nevoie de încredere că următorul pas va veni.

Kissinger: România este singura țară din Europa de Est care nu a rupt relațiile cu Israelul.

Președinte: Trebuie să ținem lucrurile în mișcare.

Pungan: Ați făcut atât de mult, dar sperăm că veți face mai mult. Ori de câte ori există probleme reciproce pe care credeți că ar trebui să le discutăm, vă rugăm să luați legătura și vom coopera strâns pentru rezolvarea problemelor.

Președinte: Ați fost extrem de utili. Relația noastră cu România este excelentă și vrem să o îmbunătățim. Apreciem oferta voastă legată de Coreea de Nord. Vă vom contacta.

Kissinger: Consilierul Pungan este dispus să vină aici, de câte ori apare ceva urgent.

(Întâlnirea s-a încheiat)

(Fotografiile cu Ceaușescu și Kim Ir Sen sunt proprietatea Comunismul În România)